În căutarea riscului

Redactor: Laura Ionașcu

Tehnoredactor: Teodora Olariu

Grafician: Raluca Șerba

În mod evident, adolescenții iau constant decizii riscante, intenționat, ca să fie la un pas de moarte. Ei caută aceste situații specifice pentru că „urlă hormonii” în ei și nu au experiența de viață ca să poată lua decizii inteligente. Cel puțin asta e cauza pe care o invocă un număr destul de mare de persoane când vorbesc despre tineri, pe care sigur am auzit-o cu toții cel puțin o dată în viață. Totuși, în mod șocant, acest stereotip nu este adevărat în majoritatea cazurilor. Dar hai să o luăm cu începutul. Cum în acest articol nu o să vorbesc despre riscuri de genul „invit-o în oraș și speră să nu spună «nu»”, ci mai degrabă „mă duc să fac graffiti pe un perete lângă mașina de poliție”, haideți să stabilim mai întâi la ce se referă această parte „negativă” a riscurilor. Ea implică posibilitatea foarte mare ca acțiunile pe care le facem să aibă consecințe nocive, poate chiar letale, în timp ce avantajele sunt pe moment și nu neapărat calitative.

Un studiu a arătat că adolescenții sunt „atrași” de situații riscante, mai mult decât oamenii de alte vârste, pentru că au o toleranță mai mare pentru ambiguitate: rezultatele unei acțiuni nu sunt atât de relevante, pot fi și pozitive și negative. În general, așa cum probabil știți, e esențial ca în adolescență să ne asumăm riscuri, fiind o parte foarte importantă a procesului de învățare; este o tendință naturală pentru a ne adapta treptat societății, descoperind în același timp cine suntem și ce vrem. Devine o problemă însă când toate aceste riscuri sunt duse într-o extremă, unde ne afectează atât pe noi, cât poate și pe cei din jurul nostru.

Așa cum am spus și la început, acest „teribilism adolescentin” cum îl numesc unii oameni, nu este neapărat sau întotdeauna cauza pentru care ne punem în situații riscante. Trecem printr-o perioadă destul de dificilă, se așteaptă de la noi să ne definim identitatea și scopurile în societate. În aceste etape de tranziție, cel mai la îndemână lucru prin intermediul căruia putem să ne exprimăm disconfortul este corpul nostru. În acest sens, riscurile pot fi un mijloc prin care ne exteriorizăm, eliminăm stresul, tensiunea și alte sentimente negative care ne afectează. Putem spune că situațiile în care ne punem în pericol sunt moduri prin care evadăm sau reglăm emoții negative. „The fear of missing out” sau FOMO poate de asemenea să fie alt motiv pentru care ne simțim atrași de situații riscante: sentimentul că am putea face ceva mai bun în momentul respectiv, că ratăm un lucru fundamental pe care alții îl fac, poate să ne ducă să vrem să ne conformăm cu acțiunile celorlalți, pentru a nu exista posibilitatea să ratăm ceva. Și frica de a nu ne trăi viața la potențial maxim poate alimenta aceste lucruri, ideea că ea trebuie trăită într-un anumit fel, în care ne asigurăm că „bifăm” tot ce se poate realiza.

Dopamina joacă și ea un rol important în toată această situație, mai ales că este unul din modurile în care creierul răspunde la experiențe. Acest neurotransmițător este implicat în procesarea recompenselor (the „feel good” chemical). O „recompensă” neașteptată crește nivelul de dopamină, astfel că, de fiecare dată când facem ceva fără să știm concret ce consecințe sau ce rezultat va avea, este eliberată dopamină, într-un mod expectativ. Asta îi spune creierului că a apărut o situație nouă care merită atenția lui. Iar pentru că la adolescenți creierul elimină mai multă dopamină decât la adulți sau copii, noi suntem mult mai sensibili la sentimentele pozitive care vin din situații și experiențe noi, ceea ce ne determină să fim mult mai deschiși să explorăm. Chiar dacă nu toți adolescenții se simt confortabil în situații riscante, în general, sistemul nostru care procesează recompensele este mai „entuziasmat” când vine vorba despre acest gen de situații.

Partea de-a dreptul „optimistă” este că tinerii au cea mai mare rată de infectare cu boli cu transmitere sexuală, tendințe delicvente și depășirea vitezei legale la volan, mult mai mult decât adulții. În plus, rata mortalității din cauza situațiilor riscante în care s-au implicat adolescenți crește cu aproximativ 200% față de persoanele cu câțiva ani mai tinere.

Când am vrut să mă informez despre subiect, am intrat pe un site care conținea sfaturi pentru părinți, unde am găsit o listă cu lucruri ce sunt considerate riscante.

Lista conținea activități precum:

• Contact sexual neprotejat

• „Sexting” sau alte forme considerate periculoase ale utilizării social media

• Fumatul (de tutun), consumul de alcool (ocazional și mai puțin ocazional)

• Uz de substanțe ilegale

• Condus neregulamentar

• Activități ilegale precum vandalismul și încălcarea proprietății private

• Implicarea în bătăi

• Absentarea de la orele de curs (sau chiulit ca să vorbim familiar)

Simt că trebuie să vă avertizez că nu este un joc de bingo, chiar nu trebuie să le bifați pe toate. Totuși, normalizarea acestor lucruri și faptul că probabil nu vi se pare neobișnuit niciun element de pe listă arată cât de mult contact avem cu lucruri care sunt considerate „riscante” de către mulți specialiști (și nu, nu vorbesc doar despre site-urile pentru părinți). Chiar dacă nu este ceva ce ați experimentat voi, sigur vedeți și auziți despre acestea în jurul vostru. Tindem să ignorăm consecințele posibile ale acțiunilor noastre, mai ales dacă pe moment ne aduc acea doză de adrenalină și dopamină („Living for the thrill!”).

Dacă vorbim despre o viață plină de adrenalină, se consideră pozitive activități precum săritul cu parașuta într-un mediu controlat și cu echipament special. Astfel de situații riscante, duse însă la extrem și mai ales în sfera substanțelor nocive, pot deveni o problemă serioasă. Sigur știți că fumatul provoacă multe afecțiuni medicale inclusiv cancer, consumul de substanțe duce la supradoze și condusul iresponsabil duce la accidente chiar mortale. Cu toții știm cel puțin o persoană care își asumă riscuri de genul, dacă nu am experimentat chiar pe pielea noastră asta. Fiind relativ comune situațiile acestea, este destul de greu să realizăm când devin o problemă serioasă. Oricear fi, nu ezitați să cereți ajutor dacă simțiți că situația vă scapă de sub control sau dacă este ceva ce nu puteți gestiona pe cont propriu.