.jpeg)
Din mine pentru toți!
- psihototemmagazine
- 8 hours ago
- 4 min read
Redactor: Adina Manea
Tehnoredactor: Alexia Marcov
Grafician: Mihalache Ana
PR: Alexandra Grigore
Termenul „empatie” este înțeles ca fiind abilitatea unei persoane de a se pune în pielea altora, de a le simți și înțelege trăirile și experiențele afective în profunzime – suntem triști în cazul unei tragedii, unei întâmplări nefericite în rândul apropiaților noștri, simțim fericire, entuziasm când cei din jurul nostru povestesc bucuros despre reușita lor profesională. Cercetătorii consideră că orice ființă umană are această abilitate, este ceva înnăscut. Fiecare persoană se diferențiază, însă, prin propriul său nivel de empatie, care este determinat de o multitudine de factori, precum temperamentul nostru sau percepția pe care am dobândit-o despre acest concept. Spre exemplu, o mamă poate simși mai profund decât un tată frica copilului său în prima zi de școală. Acest lucru nu desemnează o comparație între profunzimea iubirii fiecăruia pentru copil, ci o comparație între nivelurile fiecăruia de empatie.
Întrucât ne ajută să înțelegem mai ușor nevoile, sentimentele, perspectivele celorlalți, capacitatea de a simți empatie este una dintre bazele unei conexiuni autentice, de succes. Acest aspect, în relațiile sănătoase, oferă oportunitatea ca persoana rănită să se simtă înțeleasă și validată.
Însă, precum unui număr mare de lucruri din viața unui individ, și empatiei i se atribuie în caracterizarea sa zicala: „Ce-i prea mult, strică!”. Când ne referim la acest „mult” vorbim despre empatia exagerată, care îți poate aduce supraîncărcare emoțională, epuizare și multe alte neajunsuri sufletești.
Unii oameni pot fi în mod natural, instinctiv mai înclinați să se pună în pielea altora, să facă tot posibilul să înțeleagă durerea la maxim. Acești oameni sunt cei la care se apelează adesea pentru descărcare de emoții negative, pentru a comunica tristețile resimtițe în urma unei întâmplări nefericite. Astfel, aceștia încep să facă tot posibilul să ajute, să fie lângă persoana îndurerate, câteodată uitând și de propria sa persoana. Se lasă purtați de emoțiile celor din jur, uitând de propriile lor trăiri afective și ușor, ușor pot sfârși deconectați de la viață lor interioară și cu răni emoționale profunde.
Ca să putem să prevenim supraîncărcarea emoțională trebuie ca, în primul rând, să fim atenți la lucruri ce pot semnaliza că ne îndreptăm spre o empatie exagerată și mai apoi să ne implementăm niște reguli după care ne putem controla comportamentul în aceste situații.
Semne că manifești prea multă empatie:
o Te simți copleșit de problemele altora – Inconștient, poți avea tendința de a deveni asemenea unui burete, de a absorbi toate emoțiile celor din jur, și bune, dar mai ales și rele.
Astfel, simți o multitudine de lucruri în același timp (bucurie de la un prieten, furie de la altul, stres de la altul ș.a.m.d) de parcă ar fi propriile tale sentimente. Din cauza asta se creează atât un dezechilibru emoțional înăuntrul tău, neputând să îți recunoști propriile trăiri, cât și un stres puternic, deși problema nu te privește direct.
o Îți este greu a spune „NU!” – Chiar și atunci când nu ai resursele necesare și te simți epuizat emoțional, nu poți refuza să ajuți o persoană la nevoie. Deși simți ca ai nevoie de singurătate să îți încarci bateriile, să te liniștești, să petreci timp doar cu problemele proprii, nu poți să îi întorci spatele unui apropiat care are nevoie de ascultare și validare. Acest lucru aduce de la sine și imposibilitatea de a pune niște limite la timpul și la disponibilitatea ta.
o Te simți vinovat când nu poți ajuta – Adeseori, tinzi să îți reproșezi pentru faptul că nu ai reușit să ajuți persoana respectivă, că nu i-ai putut alina suferința cu care se confruntă. Se manifestă Sindromul Eroului, care este condiția în care o persoană se simte responsabilă pentru rezolvarea problemelor celor din jur și se implică excesiv în acest proces de ajutorare.
o Neglijarea propriilor nevoi – Strâns legat fiind tot de Sindromul Eroului, te poți surprinde în anumite situații de încercare de a ajuta persoana apropiată că te sacrifici pe tine însuți pentru binele altora și îți neglijezi complet nevoile personale.
Acestea sunt doar câteva lucruri care pot semnaliza că tinzi spre a manifesta o empatie exagerată, dar am încercat pe cât posibil să le descriu pe cele mai grave, care arată că deja supraîncărcarea emoțională s-a produs.
Acum, câteva reguli pe care ar trebui să le impunem pentru a gestiona empatia exagerată sunt:
Stabilește limite clare – Nu ești responsabil pentru rezolvarea tuturor problemelor altora.
Învață să te protejezi emoțional – Nu trebuie să absorbi emoțiile celorlalți, ci doar să le oferi sprijin.
Practică autoreflecția – Întreabă-te: „Este această emoție a mea sau a altcuiva?”
Fă pauze pentru tine – Odihna și timpul petrecut în liniște te pot ajuta să-ți reîncarci energia.
Caută sprijin – Terapia sau discuțiile cu persoane care înțeleg această tendință pot fi benefice.
Empatia, trebuie spus și recunoscut încă o dată, este o esențială în viața oamenilor și în aprecierea calității unei relații adevărate, de succes. Aceasta are, însă, riscurile ei, deși ascunse cu dibăcie în umbra avantajelor pe care le aduce. Prin conștientizare și autocontrol, empatia rămâne o forță benefică, atât pentru noi, cât și pentru ceilalți.
BIBLIOGRAFIE:
Comments