.jpeg)
Identitatea și crizele de identitate
- psihototemmagazine
- 7 days ago
- 3 min read
Redactor: Popa loana-Antonia
Tehnoredactor: Prisacariu Beatrice
Grafician: Vasile Diana
PR: Dură loana
Unii dintre noi consideră sau au considerat, cândva, că ne-am născut întocmai cu scopul de a face un anumit lucru pentru tot restul vieții noastre, că ne-am născut cu un set bine stabilit de abilități pentru a crea prin intermediul acestora o carieră perfectă, un trai perfect și, bineînțeles, o identitate perfectă.
Cei mai mulți reușesc să își aducă visul la realitate sau, cel puțin, să continue să își utilizeze abilitățile înnăscute. Însă, există câțiva care se prăbușesc asemenea stelelor căzătoare. Ce se întamplă atunci când îți alunecă printre degete însuși lucrul care te definea, care îi oferea un rost vieții tale sau, și mai rău, atunci când nu poți găsi un singur răspuns întrebării “Cine ești?”, pe lângă numele tău. Ei bine, oamenii de știință au ales să numească aceste situații “crize de identitate”.
Concret, criza de identitate este „o perioadă de incertitudine și confuzie în care simțul identității unei persoane devine nesigur, de obicei din cauza unei schimbări în scopurile sau rolul așteptat al acesteia în societate”. Ea este regăsită sub și în strânsă legătură cu subiectul general al crizei existențiale.
Pentru inventarea sintagmei „criză de identitate” îi putem mulțumi psihoanalistului Erik Erikson, care a studiat și a dezvoltat conceptul, împărțind viața in opt stadii, fiecare cu vârsta, conflictul intern, relația semnificativă, evenimentele specifice și întrebarea ei existențială. Însă, aceste etape acoperă întreaga viață, iar noi, cea mai mare parte din lectori, suntem liceeni. Psihologul James Marcia a dezvoltat, plecând de la abordarea lui Erikson, propria sa teorie privind identitatea, care se întinde pe perioada adolescenței (deși poate fi regăsită și mai târziu).
El a precizat că există patru stări de identitate de la care pot pleca situațiile de criză. Starea de executare silită, starea de difuzie identitară, starea moratorie și cea de îndeplinire identitară--lumina de la capătul tunelului.
1. Starea de executare silită:
„Starea de executare silită este atunci când o obligație este luată fără a explora alternative. Adesea, aceste obligații se bazează pe ideile [...] părinților, care sunt acceptate fără îndoială”.
De exemplu, în această stare se regăsește un tânăr microbist care este microbist datorită părinților săi, care sunt, și ei, la rândul lor, microbiști. Criza de identitate poate pleca de la o situație în care tânărul nu mai este capabil de a se asocia cu identitatea de microbist.
Cazul identității-negative reprezintă adoptarea unei identități opuse celei care i-a fost impusă individului. În acest caz, Marcia a precizat faptul că acesta devine un alter-ego al părinților săi.
2. Starea de difuzie identitară:
Această stare este reprezentată de lipsa explorării opțiunilor și de lipsa obligațiilor. Cei ce se află în această stare "nu simt multă anxietate, pentru că sunt puține lucruri de care sunt interesați. Pe măsură ce începe să le pese mai mult [...] trec la starea moratorie sau devin atât de tulburați încât sunt diagnosticați cu schizofrenie".
3. Starea moratorie:
Un individ se află în starea moratorie atunci când explorează în mod activ prea multe opțiuni, dar nu își asumă obligații identitare. De exemplu, ai folosit atâtea parfumuri care ți-au plăcut, însă nu îți poți găsi parfumul „semnătură”.
„Moratorii raportează că se confruntă cu mai multă anxietate decât elevii aflați în orice altă stare...”. În ciuda acestei anxietăți, tendința postmodernă a fost ca oamenii să petreacă mai mult timp în etapa de moratorie.
4. Starea de îndeplinire identitară:
În această stare se află cei ce au explorat diferite opțiuni și și-au asumat obligații. Marcia a găsit unele dovezi care să susțină „descrierea teoretică a elevilor care au obținut o identitate ca având un loc de autodefinire intern, spre deosebire de unul extern”.
Fiind oameni, este imposibil de evitat tranziția noastră de la o stare de identitate la alta. Aceste tranziții sunt cauzate de schimbări în viața noastră, precum pierderea slujbei, decesul unei persoane îndrăgite, schimbarea domiciliului și nu numai.
Este important să fim îngăduitori cu noi înșine, să fim întotdeauna deschiși către noi experiențe, iar atunci când simțim că viața ni se destramă, să ne amintim că nu suntem, sub nicio formă, niciodată, nicăieri, singuri.
Odată cu aceste tranziții, se începe un proces iminent de redefinire moratoriu-îndeplinire-moratoriu-îndeplinire (ciclul MAMA) . Fii sigur că și dacă vei cădea, tot te vei ridica!
Bibliografie:
Comments