Wifey Material

Redactor: Maya Petcu

Tehnoredactor: Amalia Căzănaru

Grafician: Sara Iliescu

Numărându-se poate printre cele mai controversate topic-uri ale dating-ului modern, arhetipul „soției perfecte” depășește flagrant limitele unui simplu răspuns la întrebarea: „Ce caut într-o parteneră?”, având legături strânse și neașteptate cu psihologia de gen, percepția despre sexualitate și psihologia evoluționară.

Înainte de a explica ce cauzează nașterea acestui arhetip, o să clarific ceea ce majoritatea bărbaților numesc (prin sondaj) ca fiind „materialul soției ideale”: femeia atractivă, loială, extrem de înțelegătoare, capabilă să se întrețină de una singură, a cărei unică dorință este să te susțină și să te sprijine necondiționat. Probabil ați mai auzit deja despre această femeie- „nu-mi reproșează greșeli din trecut”, „îmi dă a doua șansă”, „încearcă să-mi cunoască prietenii”, „se înțelege bine cu restul familiei”, „e fată de casă” ș.a.m.d..

Cum se traduce acest lucru? Bărbatul caută de fapt o femeie submisivă, care să-i satisfacă nevoile fizice, emoționale și de alte naturi, dar care să nu-și exprime la rândul ei pretențiile și așteptările ca gestul să fie reciproc. Unii psihologi afirmă că așa stau lucrurile de mii de ani, anumite aspecte ajungând chiar să se întipărească „în genă”, de-a lungul evoluției noastre ca specie. Astfel, ar fi scris în latura instinctivă a bărbatului să domine, să apere și să asigure pentru partenera sa, pe când în cea a femeii să caute protecție, stabilitate și siguranță.

Un alt aspect relevant este conceptul purității, care merită să fie discutat separat. La nivel fiziologic, ciclurile de răspuns sexual nu diferă între femei și bărbați, la bază aflându-se un instinct primar la fel de puternic în ambele cazuri. Diferența intervine la nivel social, mai exact în felul în care valoarea unui individ este sau nu determinată de modul prin care respectivul alege să-și satisfacă aceste nevoi biologice. Băiatul este presat și încurajat încă de la o vârstă fragedă să răspundă instinctelor sexuale, pe când fata să le inhibe și să le ascundă. În cazul fetelor și al femeilor, acest întreg domeniu este puternic stigmatizat, deoarece toate gesturile venite din partea lor, care trădează intenții „indecente”, sunt numite „murdare” și „necurate”. De aceea, printre calitățile soției perfecte se numără, aproape de fiecare dată, puritatea și inocența. O femeie ori este de neatins și respectabilă, cu care ai vrea să întemeiezi o familie, ori este (mai) deschisă pe plan sexual, ceea ce o face să merite mai puțin respect (sau chiar deloc), indiferent de ce caracter sau personalitate ar avea.

A fost demonstrat că acest fenomen de stigmatizare are un efect extrem de puternic asupra modului în care femeile își trăiesc viața și iau decizii importante pe plan romantic și social. Încercarea de a ascunde dorințele biologice este zadarnică și duce numai la nașterea stresului și a unor frustrări fizice și psihice. Studiile au arătat că în comunitățile în care femeile sunt deprivate de libertatea exprimării sexuale, acestea tind să aleagă mai des bărbați cu o diferență de vârstă mare. La polul diametral opus, în comunitățile în care nu există această constrângere, femeile aleg bărbați cu mult mai apropiați de vârsta lor. Dacă ar fi să corelăm aceste concluzii cu ce spuneam mai devreme legat de evoluția speciei umane, am observa că tendința de a alege un partener care să corespundă perechii „protector- protejat” este influențată, în mod direct, de idealul feminin impus de către comunitatea respectivă.

​ Care este concluzia? Expresia „wifey material”, deși are aparent numai conotații pozitive, se pare că ascunde de fapt mult mai multe decât atât. Din păcate, implicațiile acestui model de „soție perfectă” sunt extrem de numeroase și adeseori negative, mulți tratând subiectul superficial și contribuind, fără măcar să știe, la popularizarea unor standarde nerealiste și toxice pentru femei și tinerele fete din societate.