Vulnerabilitatea

Redactor: Rareș Popa

Tehnoredactor: Daria Motoc

Grafician: Andreea Negulescu

V-ați aflat vreodată într-o situație în care v-ați simțit vulnerabili ? Poate aflându-vă într-un nou mediu sau presați de diverși factori ați simțit că sentimente precum angoasa sau teama de a nu greși nu trebuie să vă părăsească mintea, căci ce se întâmplă atunci când o persoană vă consideră slabă? Veți pierde conexiunea cu cei dragi, cu grupul de prieteni. Cum ați putea suporta asemenea lucruri doar pentru că nu ați strâns din dinți și ați continuat ghidați de frica de a nu fi vulnerabili? Dar oare acest act de a masca vulnerabilitatea este ceva sănătos ce ne ferește de a fi văzuți drept slabi sau în tot acest timp vulnerabilitatea a fost un semn de curaj, o caracteristică ce ne arată cât de puternici suntem pentru că putem să ne îmbrătișăm această latură fără a ne simți complexați.

​Vulnerabilitatea, prin definiție, este „Capacitatea de a te lăsa expus în fața altora fără să simți nevoia să controlezi sau să revoci pârghiile de putere ale celorlalți”. Această definiție apelează la încredere, încrederea că, lasându-te expus în fața unor persoane, ele nu o vor folosi împotriva ta, iar pentru a trăi o viață împlinită este nevoie de relații pozitive care se pot forma doar prin încredere reciprocă. Prin a-ți arăta vulnerabilitatea înțelegi ce persoane merită să te aibă aproape. Urmărind acest fir putem observa că vulnerabilitatea nu este cea care ne îndepărtează conexiunile, ci cea care le aduce. Astfel, de ce o mare parte din noi vedem vulnerabilitatea ca un inamic, croindu-ne costume care să ne acopere insecuritățile? Un bun punct de pornire este chiar începutul vieții. Biologia noastră ne predispune să fim complet vulnerabili, părinții sunt cei care se ocupă de starea noastră, însă experiențele viitoare din viață sunt cele care pot modifica relația cu vulnerabilitatea.

O persoană care este persecutată atunci când este mică pentru felul în care își gestionează temerile sau lucrurile pe care nu le agreează învață că este mai periculos să le expună decât să le păstreze pentru el. Brené Brown este autoarea care a studiat vulnerabilitatea pe tot parcursul carierei sale, iar lait-motivul cărților publicate despre vulnerabilitate este că ea nu poate exista fără curaj. Cum am menționat anterior, este greu să te lași expus, în special dacă pe parcursul vieții te-ai confruntat cu probleme din acest motiv. Impulsul de a te expune, dat fiindcă suntem animale sensibile la statut, este de a ne abține, aici intervenind curajul, curajul de care ai nevoie pentru a trece de acest prim impuls. Totodată este important să știm că atunci când alegem să nu discutăm despre lucrurile care ne apasă, îndepărtându-ne de familie și de cercul de prieteni, nu ne facem rău doar nouă înșine, ci și lor, oferindu-le prilejul să își imagineze ce e mai rău. Persoanele din jurul nostru vor să cunoască motivele pentru care nu mai suntem atât de veseli, iar dacă nu oferim o cale de ieșire sentimentelor, ele doar vor continua să se dezvolte, să fie mai puternice, de necontrolat.

Probabil că ați auzit pe cineva care să susțină că nu stă în firea lor să fie vulnerabili. În primul rând, acest gen de persoane își neagă biologia, însă ne oferă un prilej de a-i cunoaște. O astfel de gândire succedă în urma unei traume majore sau traume minore succesive care i-au adus suficientă durere pentru a spune că nu va mai permite nimănui să se apropie de el. Sunt întâlnite des astfel de cazuri, însă, din păcate, ceea ce nu știu că fac aceste persoane este că își reduc spectrul emoțional, astfel ei pot ajunge mai puțin empatici, lipsiți de compasiune. Nu ne putem amorțiselectiv anumite trăiri, ele fac parte din noi, căci ca să fimfericiți, oricât de descurajator ar putea suna, trebuie să învățăm să acceptăm și tristețea care face parte din viață

În final, doresc să vă invit să fim mai blânzi cu noi înșine și cu cei din jurul nostru, căci în această perioadă pașnică din istoria noastră, lipsită de războaie, procentele de oameni în depresie, persoane care suferă din cauza burnout-ului survenit în urma perfecționismului, precum și ratele de sinucideri în rândul copiilor cresc alarmant pentru că nu mai tolerăm slăbiciunea. Performanța, notele de zece, laudele nu au nicio importanță pentru cel care nu și-a găsit fericirea în a munci pentru ele, ci doar ca în fața celorlalți să nu pară vulnerabil.