Visul - oglinda inconștientului

Redactor: Evelina Gheorghe

Tehnoredactor: Pavel Secară

Fotograf: Teodora Andrei

Visul, oglinda unui spațiu translucid, greu accesibil în perioada de conștiență totală, este caracterizat de Frederic Gaussen astfel: „simbol al aventurii individuale, atât de adânc înrădăcinat în intimitatea conștiinței și care scapă propriului creator, ne apare drept expresia cea mai tainică și mai impudică a ființei”. El reprezintă puntea către înțelegerea proiecțiilor interioare ale structurii umane, iar prin dramaturgia sa nocturnă, spontană și necontrolată, eclipsează conștiința realităților.

Noțiunea de vis este superioară simplei idei de formare a unui univers pur imaginativ, căci presupune existența unei amănunțite analize. Conținutul visului reiese din cinci tipuri de procese naturale: preluarea unor elemente din inconștient, formarea suitei de imagini, transferarea afectivității prin prisma substituirii, refulării, identificării sau sublimării, dramatizarea tabloului construit, și, în final, înțelegerea „feliei de viață” imaginate. Aceste forme deghizate ilustrează operațiile inconștiente, conținutul latent al expresiilor psihice – constrângeri, conflicte, aspirații, ambivalențe, nevoi, pulsiuni.

Rolul procesului de visare este acela de a stabili în psihismul omului un echilibru compensator, deoarece prin intermediul său se poate ajunge la o autoreglare psihobiologică. Interpretarea va pune astfel în mișcare mecanismele conștientului și ale inconștientului, aflate într-o relație complementară și va putea fi accesată și înțeleasă încărcătura emotivă. Analiza visului, enunțată de către filosoful Carl Gustav Jung, este de natură mecanică sau subiectivă. Primul tip „descompune conținutul visului în trama lui complexă de reminiscențe, de amintiri care sunt ecoul condițiilor exterioare”. Este marcată în acest caz o interpretare la nivelul obiectului, într-un mod cauzal și analitic, în timp ce în cel de-al doilea tip, interpretarea se concentrează la nivelul subiectului: „această geneză este esențialmente subiectivă, iar visul este teatrul unde cel ce visează este simultan actor, scenă, sufleur, regizor, autor, public și critic”, afirmă în completare Jung.

Străbătând culisele visului descoperim o lume fascinantă, mai complexă decât am fi putut crede vreodată, deoarece, în timpul fiecărei incursiuni în fantasmagoriile inconștientului, traversăm diverse experiențe. Coșmarurile din care ne trezim speriați ascund de fapt frici și tensiuni și devin, în fond, semnalul de alarmă asupra dimensiunii conștiente, un prilej de a înfrunta problemele existențiale. Însă, în aceeași măsură, fanteziile și dorințele împlinitoare oferă pe plan psihic o anume satisfacție roditoare, un impuls de motivație și spargere a granițelor impuse atât fizic, cât și spiritual.

Astfel, descoperirea oglinzii inconștientului prin interpretarea visului nu se rezumă doar la satisfacerea unei curiozități, ci la decriptarea simbolului, la fluidizarea unei comunicări între sine și eu, adică între inconștient și conștient, dar totodată, se referă la o cale de integrare a personalității.