Validarea în copilărie

Oricât de mult am încerca, câteodată pare imposibil să ne ridicăm la standardul cerut de cei din jur, în special al părinților, pe care încercăm cel mai des să îi mulțumim, ei reprezentând cea mai mare sursă de satisfacție atunci când sunt mândri de noi. Ne confruntăm cu diferite comparații: „Colegul tău ce notă a luat?” sau „Ea de ce a putut și tu nu poți?”, care, pe termen lung, au un impact fundamental în dezvoltarea noastră. Atunci când încă încercăm să aflăm cine suntem, rolul unei figuri protectoare care să ne îndrume este vital, constituind o mare parte din imaginea sinelui. Criticile părinților, fie sub forma comparației cu alți colegi sau prieteni, recunoașterea doar a eșecurilor și împovărarea cu insecurități proprii, formează o stimă de sine profund scăzută, afectându-ne pentru tot restul vieții. Nevoia constantă de a primi afirmare din partea celorlalți, dorința de a încerca să îți dovedești la infinit abilitățile, sentimentul că nimeni nu ne înțelege și frica de a-i dezamăgi de cei din jur sunt caracteristici comune întâlnite la cât mai multe persoane, iar deseori cauza ne poate fi necunoscută.

În orice etapă a evoluției noastre, dar mai ales în copilărie, avem nevoie să simțim că suntem văzuți sau auziți, că existența noastră contează, iar eforturile noastre nu sunt în zadar.

Validarea se află în strânsă legătură cu acceptarea. Atunci când suntem întâmpinați de o atmosferă calmă, în care nu suntem judecați sau criticați, este facilitată și o comunicare mai deschisă și mai sinceră. De obicei, „conflictul” se declanșează atunci când persoana care reprezintă o autoritate în fața copilului își iau rolul de protector și profesor ca esențial pentru a-i ajuta pe copii să devină indivizi de succes, fericiți și sănătoși, uitând, așadar, să fie și un suport emoțional. Este important să facem diferența între momentele în care o persoană are nevoie de un sfat sau doar să fie ascultată și înțeleasă, fără să i se ofere opinii nesolicitate.

Pe termen lung, se determină dacă un copil crește în a fi un adult independent și dacă va fi capabil să proceseze sentimentele într-un mod sănătos sau va dezvolta tulburări emoționale. Astfel, impactul se reflectă atât la nivel personal, prin posibilele lipsuri sentimentale, cât și în comunicarea din relațiile cu ceilalți și modul în care aspectele personale influențează gestionarea anumitor situații în societate. Neajunsurile din copilărie se reflectă ulterior la maturitate. Validarea este o problemă atunci când este singurul factor care ne motivează, devenind oarecum dependenți de confirmarea persoanelor din jur, iar satisfacția revenind doar din comparație, ci nu din dezvoltarea personală, așa cum ar fi firesc.

Simpla confirmare că experiențele noastre sunt normale și că nu suntem singuri în orice situație ne-am afla, aduce un sentiment de siguranță și încredere, încurajându-ne în același timp să continuăm.