.jpeg)
Redactor: Mara Iordache
Tehnoredactor:Giulia Ciubucciu
Grafician: Raluca Șerba
Pe măsură ce evoluăm din punct de vedere tehnologic, începem să întâmpinăm și o sumedenie de probleme, unele regăsindu-se pe plan psihologic. Dintre acestea, Efectul Văii Stranietății mi-a atras atenția. Toată lumea a văzut măcar o dată un film animat digital și majoritatea probabil știți deja că nivelul aplicațiilor de azi ar permite să se facă filme ale căror personaje să arate exact sau extrem de asemănător cu oamenii. Totuși, de ce nu se fac filme din acestea? În afara problemei pe care o prezintă bugetul, apare și efectul Văii Stranietății: pe măsură ce un robot sau personaj arată uman, într-un mod realist, dar totuși putem să ne dăm seama că nu e om, ne creează un sentiment de neliniște (de exemplu cubo girl sau robotul Sophia).
Termenul a apărut prima oară în 1970, când a fost introdus de Masahiro Mori. Acesta a definit inițial efectul folosind un sistem de axe (cea orizontală reprezentând asemănarea cu oamenii, iar cea verticală, afinitatea noastră față de robot). Pe măsură ce înfățișarea pare mai umană, începem să fim mai atrași de acești roboți, dar la un moment dat, dacă arată extrem de asemănător, dar au mișcări stranii, pică într-o ,,vale’’ pe axa în care se încadrează lucrurile neplăcute. De aici și-a primit și numele: Văii Stranietății = Uncanny Valley, "uncanny" însemnând „ciudat” și "valley" - de la valea care se formează pe grafic.
Dacă ați ajuns până aici, cel mai probabil vă întrebați „De ce?”. Din păcate, studiile despre fenomenul acesta sunt abia la început și nu există un răspuns definitiv. Ce este clar este faptul că acesta apare din cauza faptului că noi ne așteptăm să vedem un anumit tip de mișcare și creierul nostru se bazează foarte mult pe recunoașterea de modele. Așadar, acesta, când vede un lucru extrem de asemănător cu omul, se așteaptă să aibă un anumit tip de mișcări/ aparențe. Când nu sunt întocmai așteptărilor, acesta este derutat și poate chiar confuz. Totuși, diferite persoane pe rețelele de socializare au început să născocescă niște teorii destul de exagerate: cum că a avea această frică este din cauza faptului că în trecut a existat un organism care semăna cu noi, dar nu era exact la fel. De ce ar fi apărut măcar ca și posibilitate? Probabil s-au inspirat de la alte frici pe care le avem și care s-a demonstrat că au evoluat din alt motiv (cum ar fi faptul că nu ne este de fapt frică de întuneric, ci de ce este în el și nu putem observa), combinat cu faptul că există o genă a fricii care se transmite de la generație la generație. Totuși, este complet falsă această teorie, ea aflându-se din punctul meu de vedere la același nivel cu teoriile despre faptul că guvernul este condus de șopârle.
De ce ar trebui să ne intereseze studiile legate de acest efect? Intrăm într-o eră în care roboții și personajele virtuale care ne vor ține companie pot deveni realitate. Așadar, este foarte important să cunoaștem de ce avem anumite reacții din cauza înfățișării lor, având în vedere că probabil vom ajunge să-i vedem des. Vă recomand să urmăriți cum se dezvoltă subiectul și voi de ce credeți că avem această frică?