Tulburarea afectivă sezonieră

Redactor: Romina Șerbănică

Grafician: Andreea Negulescu

Dacă odată cu sosirea anotimpului rece vin şi stările de deprimare, de epuizare şi de oboseală fizică şi psihică, s-ar putea să te confrunţi cu o tulburare afectivă sezonieră.

Ce este TAS? Tulburarea Afectivă Sezonieră este un tip de depresie care apare cam în aceeași perioadă în fiecare an, de obicei spre sfârșitul toamnei, începutul iernii, atunci când zilele devin mai scurte și lumina soarelui nu mai este prezentă atât de mult în viața noastră. În anumite cazuri, această afecțiune apare primăvara sau la începutul verii, însă acestea sunt cazuri izolate.

Deşi aparent termenul pare a desemna o afecţiune cauzată de condiţiile meteorologice, Asociaţia Americană de Psihiatrie susţine că această formă de depresie nu apare izolat, ci parte integrantă a unei tulburări depresive majore. Mai mult, cel puţin 20% dintre aceste cazuri apar în cadrul unei tulburări afective bipolare.

Conform Manualului de Diagnostic şi Statistică al tulburărilor mentale DSM-V, tulburarea trebuie să îndeplinească 4 criterii: debutul şi remisiunea depresiei în perioade caracteristice ale anului, fără a avea legatură cu stressori psihosociali sezonali (de exemplu lipsa sezonieră a locului de muncă sau programa şcolară particulară). Acest model de depresie (care debutează în anotimpul rece şi dispare în anotimpul cald sau virează către episod maniacal / hipomaniacal) trebuie să se repete cel puţin 2 ani, perioadă în care să nu se producă alte episoade depresive, iar episoadele cu pattern sezonier trebuie să depăşească substanţial celelalte episoade depresive anterioare din viaţa individului.

Cum îți dai seama că suferi de tulburare afectivă depresivă?

Simptomele sunt similare depresiei, fiind mai uşoare toamna, se agravează pe masură ce cantitatea de lumină solară scade (cer acoperit de nori, ploaie sau dacă în incintă este întuneric) şi se ameliorează primăvara. Unii pacienţi suferă episoade recurente de depresie unipolară, alţii dezvoltând depresie bipolară, cu potenţial de a vira către episode maniacale / hipomaniacale.

​ Persoanele care au o tulburare afectivă pe perioada toamnei și a iernii se pot confrunta cu o serie de simptome:

• Hipersomnie şi dificultăţi la trezire matinală • Somnolenţă diurnă şi tulburări de concentrare a atenţiei • Hiperfagie (apetit selectiv pentru carbohidraţi – dulciuri, fast-food, băuturi alcoolice) cu creştere ponderală. Se creează un cerc vicios prin conştientizarea eşecului de a ajunge la greutatea şi forma fizică dorită. • Nivel scăzut al energiei, lipsa motivaţiei, tendinţa de a amâna sarcinile • Dificultatea de a tolera temperaturile scăzute „urăsc iarna’’, „nu suport frigul’’, cu evitarea activităţilor şi ieșirilor în afara casei • Retragere socială, evitarea prietenilor şi familiei • Scăderea libidoului şi probleme de cuplu • Iritabilitate, irascibilitate, anxietate, dificultăţi de a lua decizii • Toate converg către dispoziţia depresivă, tristă, insoţită de anhedonie (lipsa interesului şi a plăcerii), scăderea stimeide sine, labilitate emoţională şi plâns facil • În cazuri severe: ideaţie depresivă, sentimente de culpabilitate, disperare.

Din ce cauze apare tulburarea afectivă sezonieră?

În cultura populară, depresia sezonieră este apreciată eronat ca o trecere fiziologică la un nivel redus de funcţionare pe timpul iernii şi se apelează la diverse preparate destinate unei probleme fizice.

S-a sugerat că ar fi vorba despre o adaptare evoluţionistă a oamenilor, o variantă a hibernării de la mamifere, că răspuns la reducerea hranei disponibile şi dificultăţii de a supravieţui într-un mediu rece, iar reducerea energiei şi afectivităţii să fie adaptativă pentru scăderea nevoii de aport caloric. Printre cauzele citate se menţionează un dezechilibru biochimic al neurotransmiţătorilor din creier, cu perturbarea metabolismului melatoninei şi serotoninei.

Melatonina, o substanţă cu implcaţii în inducerea somnului, ritmului circadian, ceasului biologic endogen şi în depresie, este sintetizată în glanda pineală (epifiza). Ea se secretă în cantităţi mari noaptea, respectiv în zilele scurte şi întunecate de iarnă. S-a observat că populaţiile care trăiesc în regiunile cele mai îndepărtate de ecuator, în latitudini extreme, sunt cele mai afectate. Cele mai dificile luni pentru pacienţi par a fi ianuarie şi februarie. Mutația unei gene implicate în sinteza melanopsinei pare a predispune la apariţia tulburării. Similar, riscul creşte dacă există antecedente familiale de depresie sezonieră (componenta genetică). S-a observat că sunt afectate cu predilecţie persoanele adulte tinere (între 18 şi 30 ani), iar persoanele de sex feminin ar fi de 4 ori mai frecvent afectate decât bărbaţii. La vârstnici, incidenţa între sexe devine egală, însă tulburarea apare mai rar la această categorie de vârstă.

Opțiuni de tratament pentru tulburarea afectivă sezonieră

Tratamentul pentru tulburarea afectivă sezonieră poate include:

Terapie prin lumină (fototerapie)

Pacientul stă la câțiva metri de o cutie specială, astfel încât să fie expus la lumina puternică. Fototerapia imită lumina naturală și pare să provoace o schimbare în substanțele chimice din creier care au legătură cu starea de spirit.

Psihoterapie

Aceasta ajută la identificarea și modificarea gândurilor și comportamentelor negative, la învățarea unor modalități sănătoase de a face față TAS și la învățarea gestionării stresului.

Medicamente

Unele persoane cu TAS beneficiază de tratament antidepresiv, înspecial dacă simptomele sunt severe.

Acum că sezonul rece se apropie cu paşi repezi, tu experimentezi această tulburare

afectivă sezonieră sau eşti un fan al anotimpului friguros?