Triunghiul dramatic

Redactor: Irina Nicorici

Tehnoredactor: Andreea Tănăsoiu

Grafician: Ileana Vintilă

A fost odată ca niciodată, o prințesă ce trăia alături de mama sa vitregă, o femeie malefică. Aceasta o tortura, iar fata suferea zi de zi, până când un prinț fermecător apare și vine în salvarea ei. Povestea normal ne sună cunoscut, căci o întâlnim încă din copilărie, în basmele pe care ni le citeau bunicii înainte de culcare și totuși, dacă ți-aș spune că acest exemplu reprezintă de fapt un model utilizat în înțelegerea rolurilor disfuncționale pe care le adoptăm pentru a face față conflictului? Scenariul anterior redă un clasic exemplu de triunghi dramatic, model social al interacțiunii umane propus de Stephen B. Karpman, bazat pe teoria tranzacțională a lui Eric Berne. Triunghiul conturează un tip de interacțiune distructivă care poate apărea în rândul persoanelor aflate în conflict, în cadrul acestuia întâlnindu-se trei roluri: Persecutor, Salvator și Victima. Aceasta din urmă conduce jocul, căci fără Victimă, celelalte două roluri (sau ceilalţi doi actori) n-ar mai avea nicio raţiune de a se întâlni.

O „victimă” este cineva care se simte de obicei copleșit de propriul sentiment de vulnerabilitate sau neputință, narațiunea pe care o urmează fiind oprimarea. Consideră că este nedreptățită, o persoană sau chiar existența o perscută, astfel refuză să-și asume responsabilitatea pentru propria situație, având așteptări nerealiste de la lumea exterioară. Ne ducem mai departe la rolul de persecutor, care la un moment dat, va da vina pe victimă. El este pasiv-agresiv, manipulator, dorește să se impună, să controleze, nu vine cu soluții la problemă, scopul său principal fiind de a-i reproșa victimei că nu face ceva corect. În final, intervine și salvatorul, căruia îi place să facă lucrurile în locul victimei, el va fi cel care salvează ziua și eroul poveștii. În esență, persoanele care preiau rolul de salvator, doresc să fie văzute, caută validarea oferită de această poziție. Triunghiul dramatic reprezintă o schemă a neputinței, rădăcina sa este frica, se bazează pe sentimentul de anxietate că cineva va observa cum nu suntem destul de buni. Dacă un prieten te sună timp de o săptămână noapte de noapte, la ora 3 dimineața, cu exact aceeași problemă, iar tu îi răspunzi de fiecare dată, este posibil să te afli în poziția de salvator. Aceste persoane sunt adesea foarte obosite, lipsite de energie și poate câteodată își folosesc poziția pentru a se victimiza: ,,Am ajutat atât de multe persoane azi, sunt atât de obosită”, astfel se conturează un nou triunghi, în care salvatorul inițial devine noua victimă. De asemenea, salvatorul poate dezamăgi victima, astfel aceasta devine noul persecutor, căci neputând să-și asume responsabilitatea, va căuta să dea vina pe altcineva, ceea ce este în esență rolul de bază al persecutorului.

Inițial, un triunghi dramatic apare atunci când o persoană își asumă rolul de victimă, care automat va avea un persecutor. Această persoană simte nevoia de a înrola alți jucători în conflict, astfel un salvator este încurajat să se alăture. Noi nu ocupăm o poziție prestabilită în triunghi, se va modifica în funcție de situație sau de oamenii care sunt implicați. Și totuși, de ce ne înrolăm în acesta? În primul rând, ne dezvoltăm cu el, deoarece îl întâlnim în povești, în filme, în politică, însă cea mai importantă rădăcină este copilăria. Probabil am văzut această dinamică între părinții noștrii, i-am văzut certându-se, ori mama ori tatăl fiind victima, iar noi ne-am atribuit rolul de salvator, încercând să ameliorăm conflictul, ori, din contră, am fost puși în poziția de victimă, ai luat o notă mică, mama te ceartă pentru aceasta, iar tatăl se implică, luându-ți apărarea. Totuși, aceste triunghiuri se pot întâlni și pe plan interior. Sunt sigură că ți s-a întâmplat să-ți iei o pauză meritată, după o perioadă îndelungată de muncă, dar să nu te poți relaxa. Apare o voce în mintea ta care te întreabă: ,,Ai atât de multe de făcut, de ce nu lucrezi?”. Acesta este persecutorul tău interior, vocea critică a sinelui, o autoagresiune pe care o manifestă fiecare dintre noi, prin gânduri precum: ,,Nu ești destul de bun, nu ești destul de deștept, de frumos” etc. Avem de asemenea și o parte salvatoare, aceasta manifestându-se câteodată prin adicții, dezvoltăm diferite vicii, alegem să fumăm, să bem, recurgem la anumite substanțe pentru a ne salva.

Nu este nevoie să rămânem blocați în triunghiul dramatic, așadar cum evadăm? În primul rând, prin conștientizare, facem un pas înapoi și privim obiectiv conflictele din viața noastră, căutam posibile triunghiuri. Odată ce le-am identificat, trebuie să ne analizăm și pe noi, să observăm spre ce poziții tindem și de ce. Când o persoană își asumă responsabilitate și permite celor din jurul său să facă la fel pentru ei înșiși adoptă mentalitatea: „Eu sunt bine, tu ești bine”. Aceasta este o poziție de egalitate în care responsabilitatea fiecărui individ este recunoscută. Este o poziție de împuternicire, de onestitate, realitate și respect, ce satisfice limitele fiecăruia. Găsește triunghiurile existente în viața ta, privește dincolo de fricile aflate la baza lor, poate de respingere sau de abandon, căci lucrând cu acestea, vei putea crea conexiuni interpersonale autentice, profunde, cu rădăcini prea puternice pentru a fi afectate de dramă, de conflict.