Teoria Ferestrelor Sparte

​ Dacă într-o clădire un geam spart nu este înlocuit imediat, în scurt timp alte geamuri vor ajunge distruse. Aceasta este pe scurt „Teoria Geamului Spart”. O interesantă teorie venită din zona psihologiei experimentale arată că oamenii tind să se comporte într-un anumit fel în funcţie de mediul în care acţionează.

​ Așa-zisa „Broken Windows Theory” spune că dezordinea, infracţionalitatea, indiferenţa, în context social față de orice fapt reprobabil creează sentimentul că legea nu există. Când nu există lege sau când legea este ignorată, oricine poate face orice. Felul în care percepem ceea ce ne înconjoară ne influenţează comportamentul şi ne poate modifica reprezentarea despre ceea ce este moral, legal sau acceptabil. Denumirea teoriei este o metaforă bazată pe analogia dintre imaginea unei case sau a unei maşini cu un geam spart, care, dacă nu va fi înlocuit, va crea impresia de abandon şi delăsare şi, implicit, imaginea unei societăţi în care, în anumite imprejurări, pot apărea un număr mare, alarmant de momente marcate de infracţionalitate, delincvenţă, criminalitate. Deşi iniţial observaţiile au fost făcute de criminalişti şi criminologi, teoria a ajuns să fie una importantă în sociologie, pentru că poate prezice comportamentul maselor de oameni în anumite situaţii: o minciună antrenează un lanţ de minciuni, din ce în ce mai complicate, un conflict neglijat face loc altor conflicte, o neînţelegere între două persoane poate duce la violenţă dacă nu intervine niciun mecanism de control, interior sau exterior. Comportamentul uman se explică, în mare măsură, prin felul în care este percepută realitatea. Iar tipologiile comportamentale sunt contagioase atât într-un sens negativ, cât și într-unul pozitiv.

​ În 1969, psihologul american, Philip Zimbardo, a făcut un experiment: a amplasat două maşini identice, ambele fără plăcuţele de înmatriculare şi cu uşile deschise, în două locuri diferite: una în Bronx, cartier sărac din New York, cunoscut printr-o rată crescută a criminalităţii, şi cealaltă în Palo Alto, o zonă bogată din California, cu rata infracţionalității mult mai scăzută. Maşina din Bronx a fost furată şi distrusă în câteva zile, iar cea din Palo Alto a rezistat intactă timp de o săptămână. După acea săptămână, Zimbardo a decis să spargă un geam al maşinii, creând impresia evidentă de abandon al maşinii. În aceste condiţii, locuitorii din Palo Alto s-au comportat exact ca cei din Bronx. Prin acest experiment s-a demonstrat că există un efect psihologic al spaţiului din jurul nostru asupra creierului. Dacă mediul înconjurător este dezordonat, dacă nu este curăţenie, dacă oamenii aruncă pe jos tot felul de deşeuri și nu la coşul de gunoi, dacă diverse construcţii sunt abandonate sau lăsate în paragină, astfel de imagini devenite obişnuinţă determină creierul să nu mai exercite vreun control asupra reacţiilor noastre. Așa numitele „red flags” sunt semne pe care le putem observa din timp, atât la noi înșine, cât și la ceilalți. Dacă observăm aceste semne nu trebuie neapărat să le respingem, ci să le interpretăm ca pe o avertizare a unei tendințe și să ne dezvoltăm capacitatea de a le limita puterea.

​Știm ce se întâmplă în București și nu din întâmplare am ales să scriu acest articol. Ne putem gândi la aspectul spaţiilor urbane, adeseori îngropate în mizerie, la comportamentul oamenilor, nepăsători faţă de orice minimă regulă de bun simţ, la infracţiuni, corupţie, la felul în care funcţionează instituţiile în raport cu cetăţenii, la relaţiile dintre oameni.

Lipsa de reacţie a autorităţilor, absenţa poliţiştilor, care, de multe ori, preferă să nu se confrunte cu dezordinea, cu „ferestrele sparte” – furt, violenţă, cerşit, mizerie în locurile publice, „invită” la infracţiuni şi mai periculoase – sunt, de asemenea, factori favorizanţi pentru ca teoria ferestrelor sparte să se confirme. Atâtea lucruri pot fi rezolvate prin atitudini şi comportamente ale oamenilor care să denote că nu le plac „ferestrele sparte” şi că aparţinem lumii civilizate. Tot ceea ce contează de fapt sunt lucrurile mărunte. Aceasta este ideea pe care o putem extrage, în final, din „Teoria Ferestrelor Sparte”.