Ted Bundy

Mulți ați auzit de el, mulți ați văzut filme și documentare despre el, mulți ați citit cărți despre el, dar v-ați imaginat vreodată ce l-a determinat cu adevărat să comită numeroasele atrocități? Astăzi, după cum ați dorit și după cum puteți anticipa din titlu, vom intra în mintea poate a celui mai cunoscut criminal din istoria omenirii și anume Ted Bundy.

Ted Bundy, pe numele său adevărat Theodore Robert Bundy, a fost un criminal în serie de origine americană. S-a născut la data de 24 noiembrie 1946 și a decedat la data de 24 ianuarie 1989. În afară de crime acesta a mai comis și violuri și răpiri. Poveștile crimelor sunt arhicunoscute, însă cred că ar fi bine dacă am arunca o privire și la ele, nu doar la cauzele din spatele lor. Crimele lui Bundy au început în anul 1974, însă primul act de violență pe care l-a comis nu s-a soldat cu decesul victimei, din fericire. Prima sa victimă a fost Karen Sparks, pe care a lovit-o în cap cu o bară de metal în timp ce aceasta dormea. Scenele precedate violenței sunt demne de cele mai sadice perversiuni sexuale care pot fi făcute. Această a fost găsită a două zi inconștiență într-o baltă de sânge, dar supraviețuind atacului. Din nefericire, tânăra a rămas cu sechele în urma leziunilor suferite la nivelul creierului. A doua victimă nu a fost la fel de norocoasă, din păcate, aceasta a fost decapitată și găsită la un an după comiterea crimei. Următoarele delicte au fost chiar mai șocante, pentru că Bundy a început să răpească victimele în lumina zilei. A folosit o tehnică destul de meschină, mai exact își punea mâna într-un ghips fals și le ruga pe fete să îl ajute să urce o barcă în mașina lui, apoi le băga cu forța în mașină și pleca rapid pentru a nu da de bănuit nimic. Într-un final, a dat dovadă de neatenție răpind o față ce avea o bicicletă lăsată pe plajă. În urma neatenției lui, poliția s-a sesizat și a dat în urmărire mașina sa, însă pentru că descrierii se potriveau foarte multe persoane, până la găsirea acestuia, au fost arestate nu mai puțin de 100 de persoane pe care le chema „Ted” și care dețineau o mașină ca a criminalului. Într-un final, poliția a reușit să îl aresteze în urma unei percheziții a mașinii acestuia în care au găsit materiale incriminatorii. Deși în custodia poliției, Bundy a reușit să evadeze de 2 ori din penitenciar, asta cauzând alte victime. În final a fost prins și arestat pe 15 februarie 1978. În final, numărul victimelor ucise de el se ridică la 30, un număr extrem de mare, mai ales pentru vremurile respective, dar aceasta este doar mărturia sa, numărul real nu este cunoscut. Între timp, până la dată execuției, a ajutat poliția la diverse anchete, întâmplări demne de filmul „The Silence of the Lambs” cu Sir Anthony Hopkins și Jodie Foster. A fost executat la data de 24 ianuarie 1989. De pe urma interviurilor cu acesta în timp ce era încarcerat s-a produs și serialul documentar de pe Netflix „Conversații cu un ucigaș: Ted Bundy”.

Cum crimele și viața infracțională a acestuia au fost acoperite, urmeză să discutăm despre mintea dar și creierul lui Bundy.

Pentru început, Bundy suferea de tulburare antisocială, tulburare de personalitate narcisică, de tulburare bipolară și de tulburare schizoidă. Nu este de omis faptul că era psihopat. Deși toți psihopații suferă de tulburare antisocială, nu toți cei cu tulburare antisocială sunt psihopați. Cea care i-a pus diagnosticul de tulburare bipolară a fost doctorul psihiatru Dorothy Otnow Lewis, care a încercat să îl scape pe Bundy de pedeapsa capitală și vom vedea imediat și de ce. Lewis a fost singurul psihiatru în care Bundy a avut încredere deoarece aceasta nu dorea să scrie cărți despre el și să facă o avere pe spatele lui. De asemenea aceasta l-a și făcut pe Bundy să înțeleagă ce se petrece în mintea lui dar și la nivelul creierului. Surprinzător, după moartea prin execuție a criminalului, medicii au observat că de fapt nu există nicio urmă de leziuni sau zone afectate în creierul acestuia. Spre deosebire de creierul unei persoane normale, creierul psihopatului se diferențiază prin lipsa conexiunilor dintre lobii frontali (responsabili pentru emoții și sentimente cum ar fi vina sau empatia) și amigdală (responsabilă pentru frică). Ca o regulă generală, proasta comunicare dintre aceste două secțiuni cauzează anomalia. Revenind, doctorul Lewis a adus în atenția oamenilor faptul că ucigașii sunt mult mai de folos în viață decât morți pentru că pot contribui la descoperiri impresionante.

Din punct de vedere psihologic, psihopatia și implicit cazul particular al lui Bundy are rădăcini în copilărie. O copilărie nefericită și plină de abzuri se reflectă în viitorul psihopat. Acele scene ale copilăriei sunt adânc ascunse în mintea inconștiență și sunt pentru comportamentul deviant motorul ce pornește mașinăria de ucis. Poate că și pentru Bundy despărțirea de tatăl sau biologic în urma divorțului dintre părinții săi a avut o influență negativă, cauză pe care nu se pune atât de mult accentul în determinarea etapelor creării criminalului din el.

Oamenii sunt atrași foarte mult de criminalii în serie pentru că tind să spună că sunt diferiți, că nu au nimic în comun cu aceștia, o contraidentificare, o opoziție între ei și acele ființe inumane, poate nimic mai adevărat, există diferențe substanțiale și de necontestat, dar întrebarea mea pentru voi este: „V-ați întrebat vreodată oare de ce voi nu ucideți?”