Stereotipurile

Redactor: Ilinca Iordănescu

Tehnoredactor: Teodora Furtună

Grafician: Ana Florescu

​„Persoanele care poartă ochelari sunt tocilare.”, „Femeile sunt mai sensibile decât bărbații.”, „Fetele blonde sunt mai proaste.”, „Românii sunt săraci.”. Toate acestea sunt stereotipuri (și doar câteva din extrem de multe altele care există). Cu siguranță am dat până acum peste tot soiul de stereotipuri, fiindcă sunt peste tot în jurul nostru și fac parte din viața noastră de zi cu zi, unele dintre ele fiind chiar întipărite în mințile noastre, fără să ne dăm seama. Însă, cum au apărut aceste prejudecăți? Oare ne ajută ele cu ceva sau sunt toate rele și dăunătoare?

​Haideți să începem cu întrebarea poate cea mai importantă, și anume: Ce sunt stereotipurile și cum se formează? Termenul de „stereotip” este definit ca fiind o suprageneralizare cu privire la o anumită categorie de oameni, sunt idei simplificate prea mult în legătură cu anumite grupuri de persoane. Există mai multe feluri prin care ajungem să gândim aceste idei, unele dintre ele fiind inconștiente. Multe dintre stereotipuri provin din experiențele prin care trecem și observațiile pe care le avem despre anumite tipuri de persoane, iar studiile arată că, pe măsură ce oamenii observă un grup de persoane având foarte des un anumit rol, de exemplu femeile ca mame, ei extrag trăsăturile necesare pentru a îndeplini acel rol și le atribuie tuturor persoanelor care fac parte din acel grup, astfel formându-se stereotipurile (un exemplu de acest gen ar fi că femeile sunt grijulii și iubitoare).

O altă teorie asemănătoare, cu privire la formarea stereotipurilor, este teoria „identității sociale”, care susține că ne alegem un grup din care facem parte în funcție de trăsăturile acestuia pe care considerăm că le avem și noi. Astfel, noi împărțim lumea în cei care fac parte din grup și cei care nu, iar apoi le comparăm. Toți cei care nu fac parte din grupul nostru au trăsături comune, care nu coincid cu ale noastre, iar fiindcă noi ne dorim ca grupul nostru să fie mai bun, ajungem să considerăm trăsăturile celorlalți drept negative. Din această „omogenitate” pe care o percepem în rândul celor din afara grupului pot proveni unele stereotipuri.

În plus, mai există și teoria „corelației iluzorii”, aceasta fiind un fenomen prin care găsim o asociere între două lucruri, deși acea asociere de fapt nu există. Acum voi o să îmi ziceți - „Bine, bine, dar dacă nu e nicio relație între acele lucruri, cum de o găsim?”. Ei bine, am uitat să vă zic un mic detaliu, și anume că acele două lucruri pe care le asociem sunt mai proeminente, fiindcă sunt rare sau inedite, și de aceea ne atrag atenția. Atunci când punem laolaltă două trăsături, obiecte, evenimente sau persoane distincte, le exagerăm în minte și ajungem să vedem această asociere mai des decât se întâmplă ea cu adevărat, de aici provenind stereotipurile, de multe ori fără să ne dăm seama (ca să vă dau un exemplu concret, violența este un lucru care iese în evidență, la fel și persoanele din minorități etnice sau rasiale, astfel că după ce se întâmplă de câteva ori ca o persoană dintr-o minoritate să fie violentă, ajungem să vedem o legătură între acestea două, lucru care este clar greșit, neexistând de fapt această conexiune). „Corelația iluzorie” este o greșeală destul de des întâlnită, dar care are efecte dăunătoare, ducând la rasism și alte stereotipuri negative.

Totodată, de multe ori, preluăm stereotipurile din jurul nostru, de la părinți, prieteni, de la școală sau din mass-media, diverse filme, știri sau imagini, găsindu-se stereotipuri pe care noi apoi ajungem să le folosim inconștient.

Acum că am clarificat ce sunt stereotipurile și câteva dintre modurile în care apar ele, cred că e momentul să ne punem întrebarea: Sunt ele bune sau rele? În ce fel?. Stereotipurile ne ajută să categorisim lucrurile din jurul nostru, iar în acest mod sistematizăm informația, ne clarificăm viața și o simplificăm, însă prea mult, fiindcă, la un moment dat, ajungem să nu mai știm când aceste categorii sunt bune și când nu. De asemenea, studiile au arătat că stereotipurile ne ajută să reacționăm și să luăm decizii mai repede în situații critice, pentru că am mai întâlnit acea situație în trecut, sau pur și simplu pentru că luăm stereotipul ca atare. Însă, din păcate, lista de efecte pozitive ale stereotipurilor se cam oprește aici, ele având în principal efecte negative, afectând atât persoanele cărora le sunt adresate (scăzându-le stima de sine și făcându-i să se izoleze, dacă stereotipul este negativ, iar dacă este pozitiv, obligându-i să se ridice la niște așteptări sau să fie într-un anumit fel, asta ducând la anxietate și stres), cât și pe persoana care le adresează. Stereotipurile sunt de cele mai multe ori greșite, fiind idei preconcepute și bazate doar pe o trăsătură a persoanei, care ajunge să o definească. Chiar și stereotipurile pozitive sunt rele, fiindcă nu există doi oameni identici și este incorect să judecăm pe cineva și să îi punem o „etichetă” doar pentru că face parte dintr-un grup, deoarece așa doar îl dezumanizăm, neluând în calcul propria lui personalitate.

Un alt efect dăunător al stereotipurilor este că dezbină societatea. Atunci când împărțim oamenii în mai multe categorii în funcție de trăsăturile lor, automat ajung să existe persoane care, pentru că nu aparțin grupului de oameni cu anumite calități, sunt mai puțin inteligente, mai puțin talentate sau mai puțin atractive sau orice altă calitate. Astfel, aceste diferențe duc la gelozii și insecurități ale persoanelor „inferioare”, oamenii nemaifiind uniți. De asemenea, stereotipurile duc la discriminări și rasism, concepte extrem de dăunătoare și care afectează întreaga populație, dar mai ales pe cei cărora le sunt adresate.

​Cu toate astea, stereotipurile nu sunt imposibil de eliminat, însă totul ține doar de noi și de dorința noastră de a ne schimba percepția asupra lumii. Așa că, data viitoare când ne surprindem spunând o idee stereotipică sau având un gând de acest fel, haideți să ne oferim un moment în care să conștientizăm ce am făcut, să ne cerem scuze și să ne convingem că nu este bine. Dacă acordăm puțină atenție comportamentului nostru și ne dorim să îl corectăm, încetul cu încetul vom ajunge să nu mai judecăm oamenii folosind stereotipuri și chiar să nu mai gândim aceste lucruri deloc, iar apoi, poate, îi putem ajuta și pe ceilalți din jurul nostru să facă la fel.