Squid Game- Un serial psihologic

Redactor: Sara Teiușanu

Tehnoredactor: Ilinca Savu

Grafician: Matei Mănăilă

Care e faza cu Squid Game? Sigur ai auzit de el. Din septembrie până în prezent, a fost urmărit de peste 100 de milioane de oameni și ocupă astfel locul 1 în topul serialelor de pe Netflix din întreaga lume. Dar își merită oare succesul? Majoritatea celor care nu l-au vizionat încă îl consideră doar un alt trend pe social media, fără să aibă neapărat o însemnătate. Fals. Nu este vorba despre meme-urile cu oameni în salopete verzi și roșii, sau despre prăjiturile din zahăr topit cu forme de umbreluțe pe ele. În acest articol îți voi prezenta psihologia din spatele serialului Squid Game.

Totul începe cu o simplă prezentare a vieții protagonistului, condițiile în care trăiește și statutul lui în societate: un tată bun la suflet, care dorește să își surprindă copila cu un cadou de ziua ei, dar având multe datorii de plătit, îi este imposibil. Într-o zi este abordat de o persoană misterioasă în stația de metrou, momentul în care viața lui se schimbă complet. Squid Game este o dramă de supraviețuire, care examinează privilegiul, nedreptatea și extremele puterii sociale. Serialul se concentrează pe o competiție mortală între sute de jucători, aleși din cauza problemelor financiare. Aici au șansa de a se îmbogăți, dar miza este viața. Dacă ai greșit ești eliminat, la propriu!

Uitându-mă la Squid Game, am remarcat câțiva factori psihologici, cum ar fi vulnerabilitatea. Jocurile sunt cele ale copilăriei, deci ar trebui să fie simple, însă din cauza presiunii excesive la care concurenții sunt supuși, ele par a fi imposibile. Manipularea, disonanța cognitivă și inocența înșelătoare întăresc groaza jucătorilor, păstrând totuși curiozitatea noastră. Fiecare episod ne ține cu sufletul la gură.

Acum să vorbim puțin despre cei îmbrăcați în salopetă roșie. Știți acele persoane anonime pe Internet care își exprimă părerile public într-o manieră nu tocmai placută? Așa putem asocia acest personaj, deși nu îi consider la fel, doar similari. El face parte din sistem, se ocupă cu “eliminarea” jucătorilor. Noi nu îl cunoaștem, nu îi vedem niciodată fața. În acest caz, este vorba despre teoria cunoscută sub numele de deindividualizare. Individul își pierde sentimentul de responsabilitate socială, regresând spre o formă inferioară de evoluție. Anonimatul, combinat cu sugestibilitatea și contagiunea rapidă a ideilor și a emoțiilor, duc la comportamente antisociale, agresive și instinctive. Fiindcă nu au identitate socială, le este foarte ușor să acționeze, fie într-un mod violent sau pașnic.

În Squid Game se pune foarte mult accent pe violență. V-ați întrebat de ce? În general, urmărim filme și show-uri TV considerându-le un fel de “escape from reality”. Luăm o pauză de la rutina și grijile noastre zilnice și ne detașăm de ele. Consider acest serial ca fiind mai mult un “reality check”. Concurenții îndură suferință și disperare în timpul jocurilor, pentru ca mai apoi să ducă acea viață de lux, unde lipsa banilor și datoriile nu există. Sunt dispuși să facă orice, să se asigure că ei vor câștiga și vor pleca acasă, fără să conștientizeze traumele ce vor urma. Banii sunt o prioritate.

Probabil ești curios să afli și cine ar veni cu o așa idee de concurs. Nu voi răspunde la această întrebare deoarece nu vreau să stric farmecul poveștii. Serialul este unul complex și conține multe aspecte ce țin de detaliu, strecurate ici-colo, însă trebuie să îl urmărești că să le observi. Aceste detalii sunt regăsite în diverse scene, precum și în comportamentele și aspectele fizice ale actorilor care te pun puțin pe gânduri. Squid Game îți arată o parte întunecată a societății de care mulți se feresc, te pune în fața adevărului crunt și îți oferă ocazia să îl analizezi, sau să intri în joc. Tu ce o să faci?