Redactor: Daria Mărgărit
Tehnoredactor: Ilinca Pelivan
Grafician: Ilinca Ciochia
V-ați întrebat vreodată din ce motiv ne este atât de greu să spunem ,,nu” persoanelor din jurul nostru? Multor oameni li se pare foarte dificil să-i refuze pe ceilalți, deoarece au impresia că, în momentul în care nu le mai sunt „de folos”, vor fi părăsiți. Însă oare acest tip de relație în care te simți obligat să spui „da”, fie că este vorba despre o sarcină pe care nu ai timp să o faci sau o situație care te face să te simți inconfortabil, este benefică în viața ta de zi cu zi?
În primă fază, haideți să vedem, mai exact, ce anume cauzează acest sentiment de vinovăție! Unele persoane au o dificultate în a spune „nu” încă din copilărie sau adolescență, renunțând la interesele lor din nevoia de a păstra o relație de atașament față de părinți sau prieteni. Tocmai această teamă de respingere, în urma propriilor alegeri, ne împiedică să spunem nu. Atunci când ne lăsăm conduși de această frică, apare nevoia obsesivă de a-i mulțumi pe ceilalți cu orice preț, lucru care provoacă mâhnire și stres. Așa se nasc relațiile toxice bazate pe codependență. De asemenea, o stimă de sine scăzută poate fi motivul pentru care ne este frică să spunem cuvântul magic. Astfel, dorința de a ne simți validați devine mai puternică decât respectul pentru noi înșine.
Atunci când ne dorim să spunem „nu”, ne gândim mereu la partea negativă. Că acea persoană se va supăra pe noi, că vom provoca anumite neplăceri sau că se va isca o ceartă. Însă de puține ori ne gândim la noi înșine și la efectele pozitive pe care un simplu „nu” le poate avea în viețile noastre. Atunci când înveți să refuzi, în primul rând, înveți să stabilești niște bariere. Înveți să știi ceea ce vrei, să fii cinstit față de tine, să prioritizezi și, mai ales, înveți să fii pe cont propriu și să nu depinzi de restul persoanelor. Înseamnă să faci alegeri potrivite pentru tine. Astfel, comunicarea dintre tine și cei dragi devine mai fluidă, iar ei te vor cunoaște mai bine și vor ști ce îți dorești cu adevărat.
Întrebarea rămâne, însă „cum învățăm să spunem nu?”Trebuie să fim direcți și sinceri, să punctăm, pe scurt, problema. Este în regulă să recunoaștem persoanei faptul că nu putem face ceea ce ne-a cerut și rețineți că nu trebuie neapărat să ne scuzăm. Fiecare persoană are dreptul să nu accepte. Trebuie doar să ne asumăm responsabilitatea și să păstrăm o atitudine normală și sinceră. La fel cum oamenii au dreptul să ceară, în aceeași măsură au și dreptul să refuze. Un alt aspect foarte important este acela că, atunci când refuzi o persoană, nu o respingi pe ea, ci pur și simplu nu vrei sau nu poți să o ajuți în acel moment și trebuie să conștientizezi că acest comportament nu te face pe tine personajul negativ.
Adoptarea unui comportament asertiv poate să fie o soluție în aceste situații. Implică atât grija față de sine, cât și atenția la nevoile oamenilor din jur. Practic, înseamnă că suntem empatici și respectuoși față de ceilalți, dar știm să formulăm un refuz atunci când nu putem ajuta, dând dovadă de maturitate și de conștientizare a propriilor nevoi.
Însă ce se întâmplă dacă aceste metode nu funcționează? Ce se întâmplă în momentul în care persoana apelează la șantaj emoțional și face orice pentru a te convinge să îi îndeplinești dorința? Suntem oameni și este normal ca în momentul în care cineva ne spune „nu” să avem uneori o reacție vulcanică. Important este să înțelegi punctul de vedere al celuilalt, fără să cedezi și să lași garda jos. Dacă îi faci mereu pe plac, el nu va învăța niciodată să facă față unui refuz și acest lucru este dăunător pentru relația a doi indivizi. Iar dacă nici apelul la rațiune nu rezolvă problema, cel mai bine este să îți reevaluezi relația cu persoana respectivă. Oare chiar merită să menții legătura dacă nu-ți sunt respectate niciodată propriile nevoi?
La finalul zilei, mereu vei avea o alegere de făcut: este mai important să te placi tu pe tine însuți sau să te placă cei din jur?
Comentarios