Redactor- Ana Mateea Cerchez
Grafician: Iacob Maria
Într-un mod sau altul mulți dintre noi am auzit la un moment dat de misiunea Apollo 7. Dacă nu șțiți despre ce vorbesc, în anul 1968 NASA a susținut acest proiect având ca scop „Demonstrarea fiabilității Modulului de Comandă/de Serviciu și a echipajului; demonstrarea capabilității de cuplare a Modulului de Comandă/de Serviciu cu alte vehicule aflate pe orbită”, având un echipaj ce a fost primul care a transmis semnal TV live de pe orbită arătând pentru prima dată oamenilor spațiul. În timpul acestei misiuni, comandatul Walter M. Schirra Jr. a fost extrem de dificil. Cei trei membri au fost tensionați deoarece era prima misiune cu echipaj după un test în care au murit trei astronauți. Tocmai pentru a depăși astfel de momente, este foarte importantă meseria de Space Psychologist, psiholog pentru astronauți.
La prima vedere pare ceva destul de „basic”, până la urmă este doar un psiholog, numai că se ocupă de astronauți și nu de oameni din viața de zi cu zi. Ei bine atunci ce face să merite un salariu de aproximativ 136.800 de dolari pe an? În primul rând, lucrul cu astronauții și pregătirea lor psihologică este foarte importantă pentru desfășurarea cursivă a misiunilor. Trebuie ca echipa să fie bine unită și ca fiecare individ în parte să fie stăpân pe propria persoană. Imaginați-vă o ceartă în spațiu: pluteșți prin rachetă, nu ai loc unde să gesticulezi isteric, părul îți zboară ciudat furându-ți orice încercare de a părea dominant și nici măcar nu ai unde să ai o ieșire dramatică după ce arunci argumentul suprem. Astfel, se pune mult accent pe legătura dintre persoanele care participă la proiect chiar dacă sunt în rachetă sau rămân la baza de control pe Pământ. În misiunea Skylab, Gerald P. Carr i-a anunțat brusc pe cei de la baza de control că el și echipa lui își iau o zi liberă mai apoi oprind radioul de comunicare cu Pământul pentru întreaga zi. Acest lucru ar fi putut avea efecte dezastruase.
Un alt lucru interesant pe care îl poate face un psiholog spațial este cercetarea. Mintea lucrează în moduri ciudate pe Pământ, gândiți-vă cum ar reacționa ea într-un loc pe care noi ca umanitate nu îl cunoaștem aproape deloc. În unele misiuni, cercetătorii și-au dat seama că membrii echipajului erau din ce în ce mai distanți cu cei de pe Pământ, comunicând mai rar și mai succint. Însă, se pot descoperi și lucruri pozitive, cum ar fi faptul că percepția membrilor echipajelor asupra frumuseții Pământului, era mult mai pozitivă după misiune.
În plus, există centre de simulare a vieții în spațiu prin multe colțuri ale lumii, unul fiind chiar în Antarctica. Astfel, psihologii spațiali se pot duce la acele centre pentru a cerceta în continuare comportamentul subiecților în mediu. Din păcate însă, șansele să ai parte de o plimbare până în spațiu sunt mici, având în vedere că și astronauții angajați oficial de NASA sunt norocoși dacă au trei plecări în spațiu în timpul carierei lor. Însă psihologii trebuie să fie mereu acolo să îi ajute, unii astronauți având probleme să se adapteze la faima ce a venit în urma misiunilor reușite. Pentru a fi angajat la NASA ca psiholog spațial este nevoie de studii de doctorat. De asemenea, psihologii angajați trebuie să aibă cunoștințe și în alte domenii adiacente precum biologie, neuroștiințe, sau chiar istorie.
Dacă vi s-a părut interesant subicetul este posibil să va facă cu ochiul și acest document https://www.nasa.gov/pdf/607107main_PsychologySpaceExploration-ebook.pdf.
Comments