Sonder

Redactor: Sara Vulpescu

Tehnoredactor: Teodora Olariu

Grafician: Raluca Șerba

​ Conștientizarea faptului că, fiecare trecător, întâmplător, trăiește o viață la fel de vie și de complexă ca a ta - populată cu propriile ambiții, prieteni, rutine, griji, nebunie și o poveste în care s-ar putea să apari o singură dată, ca o cafea în plus pe fundal, ca o neclară imagine a traficului, ca o fereastră luminată la amurg. Această idee este considerată de John Koenig a fi un sentiment pe care îl definește într-un substantiv, „sonder", fără a avea traducere în română, însă, în „The Dictionary of Obscure Sorrows". Ce pare a însemna acest cuvânt neobișnuit este, mai pe scurt, ideea că noi toți ne gândim la noi ca fiind personajele principale și ceilalți doar niște trecători. E adevărat, trebuie să te gândești la tine așa, fiindcă dacă nu, viața o să treacă pe lângă tine. Dar, în realitate, cu toții suntem protagoniști și tu însuți ești un trecător fără identitate în povestea vieții altcuiva.

​Totuși, ajung să cad pe gânduri uneori, în metrou, cu muzică în căști, să scot ochii din telefonul care îmi răpește timpul și să mă uit în jur. Oameni atât de diverși. Într-adevăr, mă declar o persoană care îi analizează pe ceilalți și care își pune întrebări existențiale de multe ori, așa că nu e nicio problemă dacă acest subiect nu rezonează cu tine. Și cred că, atunci când toți căutăm sensul vieții, cuvintele au ceva de-a face cu asta. Viziunea noastră asupra lucrurilor este așa limitată, că trebuie să venim cu modele și să încercăm să găsim o modalitate de a le interpreta.

​Am făcut referire în primele rânduri la „The Dictionary of Obscure Sorrows", pentru că această lucrare conține definiții ale unor emoții și trăiri pe care probabil le-ai simțit, dar nu aveai un cuvânt pentru asta. Te uitai prin fotografii vechi, ale părinților poate, și simțeai nostalgie pentru o perioadă pe care nu ai experimentat-o ​​niciodată. Aceasta este „anemoia”. Un gând ce tot apare și care pare să te lovească doar noaptea târziu – o sarcină întârziată, o vinovăție sâcâitoare, un viitor care se profilează fără formă – care se învârte deasupra capului în timpul zilei. Această stare e definită prin „nighthawk". Sau frustrarea față de cât timp durează pentru a cunoaște pe cineva; să vrei să începi să schimbi mai întâi secretele tale cele mai adânci, înainte de a te lăsa în deznădejde. Aceasta e „andronitis".

​Este, incontestabil, palpitant să facem o schimbare de perspectivă, să te gândești la sentimentele inefabile care ne alcătuiesc, să găsim cuvinte pentru cele mai ciudate sentimente ale noastre. Răsfoirea acestui așa-zis dicționar m-a ajutat să înțeleg și să explic unele trăiri, pentru care aflu că și un singur cuvânt e de ajuns. Și cred că nu doar pe mine m-a ajutat și mă poate ajuta. Nu degeaba și Brent Fayaz se identifică în această stare numită „sonder”, nume dat și grupului muzical coordonat de acesta :).