Sindromul Peter Pan

Redactor: Sara Oncescu

Tehnoredactor: Andreea Dobre

Grafician; Vasile Diana

Ce este sindromul Peter Pan?

Acest termen, deși nu este un diagnostic recunoscut, este des folosit în domeniul psihologiei în mod informal, având în vedere dovezile care îl susțin. Fiind mai des întâlnit la persoanele de gen masculin, dar nu numai, acest sindrom se referă la persoanele adulte care au dificultăți în a se maturiza, agățându-se de comportamente și tendințe specifice copilăriei. Persoanele care suferă de acest complex întâmpină probleme în asumarea responsabilității și în exprimarea emoțiilor, astfel fiindu-le greu să mențină o viață stabilă (loc de muncă, asigurarea traiului pe cont propriu, relații interumane etc.).

Cauze și caracteristici:

Deși mulți consideră că sunt necesare mai multe cercetări pentru ca acest sindrom să fie diagnosticabil, pe baza cazurilor trecute se pot atribui cauze și caracteristici.

Câteva teorii care încearcă să explice apariția acestui sindrom sunt:

O copilărie răsfățată

O copilărie abuzivă

O copilărie strictă

Anxietatea

Singurătatea

Frica de angajament

Narcisismul

Permisivitatea persoanelor apropiate

Rolurile de gen

Lipsa direcției în viață

Nostalgia exagerată

Frica de moarte etc.

Câteva simptome (caracteristici) ale acestui sindrom sunt:

Lipsa de motivație

Lipsa interesului la muncă

Probleme cu asumarea responsabilității

Teama de angajament

Egocentrism

Dificultate în luarea de decizii

Procastinare cronică

Instabilitate emoțională

Tendința de a da vina pe alții

Evitarea criticii (constructive)

Depinde (nesănătos de mult) de alții

Evită abordarea problemelor și conflictelor

Dificultăți în a face față situațiilor normale de viață

Formează prietenii cu alți indivizi imaturi (în unele cazuri chiar și cu copii)

Dificultăți în controlarea acțiunilor impulsive

Consumul de substanțe etc.

Cum se manifestă în relații?

Pentru persoanele care suferă de acest sindrom este dificilă menținerea relațiilor romantice sănătoase. Din cauza simptomelor de mai sus, acești indivizi au dificultăți în exprimarea emoțiilor, în a fi receptivi față de partener și în a juca un rol egal în relație.

Din aceste cauze, o astfel de relație poate fi, chiar și fără intenție, dăunătoare pentru ambii indivizi.

Tratamente

Pentru a trata acest sindrom este nevoie de ajutor extern. Deși descurajarea acestor comportamente fără ajutorul unui profesionist poate ajuta, terapia este considerată necesară.

Persoanele care suferă de acest sindrom au, deseori, dificultăți în a conștientiza și recunoaște că au o problemă. Conștientizarea este un pas necesar pentru tratare.

Concluzii

Multe persoane găsesc trecerea de la copilărie la viața adultă dificilă. Cu toate acestea, dificultățile constante și refuzul pot crea probleme severe, care necesită ajutor extern, mai ales din partea unei persoane calificate (un psiholog).