.jpeg)
Redactor: Sara Oncescu
Tehnoredactor: Andreea Dobre
Grafician; Vasile Diana
Ce este sindromul Peter Pan?
Acest termen, deși nu este un diagnostic recunoscut, este des folosit în domeniul psihologiei în mod informal, având în vedere dovezile care îl susțin. Fiind mai des întâlnit la persoanele de gen masculin, dar nu numai, acest sindrom se referă la persoanele adulte care au dificultăți în a se maturiza, agățându-se de comportamente și tendințe specifice copilăriei. Persoanele care suferă de acest complex întâmpină probleme în asumarea responsabilității și în exprimarea emoțiilor, astfel fiindu-le greu să mențină o viață stabilă (loc de muncă, asigurarea traiului pe cont propriu, relații interumane etc.).
Cauze și caracteristici:
Deși mulți consideră că sunt necesare mai multe cercetări pentru ca acest sindrom să fie diagnosticabil, pe baza cazurilor trecute se pot atribui cauze și caracteristici.
Câteva teorii care încearcă să explice apariția acestui sindrom sunt:
O copilărie răsfățată
O copilărie abuzivă
O copilărie strictă
Anxietatea
Singurătatea
Frica de angajament
Narcisismul
Permisivitatea persoanelor apropiate
Rolurile de gen
Lipsa direcției în viață
Nostalgia exagerată
Frica de moarte etc.
Câteva simptome (caracteristici) ale acestui sindrom sunt:
Lipsa de motivație
Lipsa interesului la muncă
Probleme cu asumarea responsabilității
Teama de angajament
Egocentrism
Dificultate în luarea de decizii
Procastinare cronică
Instabilitate emoțională
Tendința de a da vina pe alții
Evitarea criticii (constructive)
Depinde (nesănătos de mult) de alții
Evită abordarea problemelor și conflictelor
Dificultăți în a face față situațiilor normale de viață
Formează prietenii cu alți indivizi imaturi (în unele cazuri chiar și cu copii)
Dificultăți în controlarea acțiunilor impulsive
Consumul de substanțe etc.
Cum se manifestă în relații?
Pentru persoanele care suferă de acest sindrom este dificilă menținerea relațiilor romantice sănătoase. Din cauza simptomelor de mai sus, acești indivizi au dificultăți în exprimarea emoțiilor, în a fi receptivi față de partener și în a juca un rol egal în relație.
Din aceste cauze, o astfel de relație poate fi, chiar și fără intenție, dăunătoare pentru ambii indivizi.
Tratamente
Pentru a trata acest sindrom este nevoie de ajutor extern. Deși descurajarea acestor comportamente fără ajutorul unui profesionist poate ajuta, terapia este considerată necesară.
Persoanele care suferă de acest sindrom au, deseori, dificultăți în a conștientiza și recunoaște că au o problemă. Conștientizarea este un pas necesar pentru tratare.
Concluzii
Multe persoane găsesc trecerea de la copilărie la viața adultă dificilă. Cu toate acestea, dificultățile constante și refuzul pot crea probleme severe, care necesită ajutor extern, mai ales din partea unei persoane calificate (un psiholog).