Sindromul Cotard

Redactor: Mara Iordache

Tehnoredactor: Alice Anescu

Grafician: Ioana Furtună

Sindromul Cotard sau iluzia Cotard este un sindrom rar (având în jur de 200 de cazuri cunoscute) cu niște simptome remarcabile: persoanele afectate simt că sunt moarte, că le lipsesc diverse părți ale corpului sau că nu există. De aici a derivat și numele de „walking corpse syndrome”. Ce poate cauza un asemenea tip de sindrom? Precursorul a ce ar putea fi? Există un mod de a vindeca indivizii afectați?

Sindromul Cotard și-a primit numele de la medicul neurolog Jules Cotard (1840-1889). Acesta a propus, în 1882, ideea de „délire des négation”. În mod firesc, s-a dezvoltat modul în care este percepută și abordată această iluzie. Printre descoperirile majore se află înțelegerea naturii iluziei, aceasta fiind un simptom al unei probleme mai mari, de exemplu: demența (cauzată de Parkinson’s, Alzheimer, Lewy body dementia și altele), encefalopatie (boală în care un virus sau o toxină atacă encefalul), epilepsie, scleroze multiple.

Având în vedere numărul redus de cazuri, nu este deocamdată clară cauza. Momentan, cel mai des, sindromul este asociat cu o depresie severă („atunci când oamenii suferă de o depresie severă, majoră, pot dezvolta adesea simptome psihotice, cum ar fi halucinații auditive sau vizuale, gânduri paranoide vagi sau iluzii” - declară Dr. DeSilva despre subiect), anxietate, schizofrenie, abuz de substanțe și, recent, au fost găsite și cauze genetice. Nu este cert încă dacă există o corelație, dar s-a mai observat și un istoric de tulburări bipolare în tinerețe.

Cu toate acestea, consider totuși că modul cel mai bun de a înțelege acest sindrom este de a observa niște cazuri. Un studiu a fost efectuat la Mayo Clinic. În acesta au participat opt bărbați și patru femei, cu vârstele cuprinse între 30 și 85 de ani, care erau suspectați că ar avea sindromul Cotard. Trei sferturi au declarat că se simt de parcă au murit și un sfert de parcă mureau. Nu o să descriu fiecare caz în parte, dar ca exemplu: pacientul numărul 3 credea că a fost ucis în azilul de bătrâni în care trăia, și se referea la patul lui drept „coșciug”, acesta fiind convins că soția lui era înlocuită de un extraterestru (ultima parte se încadrează la sindromul Capgras în care un individ este sigur că o persoană apropiată, în general din familie, este înlocuită de un impostor, totuși păstrând adesea o atitudine calmă). Ironic având în vedere locul în care se aflau, trei dintre ei credeau că au fost omorâți de personalul medical și alți trei au declarat că simt degradarea organelor de către viermi sau viruși (unul dintre pacienți - numărul 6 - a fost diagnosticat în trecut cu „delusional parasitosis”: o iluzie în care persoana afectată are impresia falsă că este parazitată de diferiți viermi, gândaci sau alte creaturi). Doi pacienți erau diagnosticați cu schizofrenie, trei cu depresie și patru cu un istoric de abuz de substanțe. Cinci dintre oamenii implicați în studiu aveau diagnostice neurologice de la convulsii, migrene severe (cunoscute și sub numele de migrene suicide), tromboză sinusală sagitală, encefalopatie, paralizie supranucleară (o afectare neurologică care modifică balansul, vorbirea, vederea și înghițitul).

Totuși, din fericire, există mai multe tratamente: antipsihotice, antidepresive, medicamente pentru anxietate, terapie comportamentală sau terapia electroconvulsivă.

Așadar, pe cât de inedit este acest sindrom, pe atât de rar și este. Ce alte afecțiuni „bizare” mai cunoașteți? Ce definiți drept o afecțiune „bizară”?