.jpeg)
Redactor: Isabel Popescu
Tehnoredactor: Alice Anescu
Grafician: Rebeca Doagaru
Imaginează-ţi că tocmai te-ai întors acasă după o zi plină și punga de chipsuri te așteaptă nerăbdătoare în bucătărie. Mulți dintre noi am simțit măcar o dată nevoia de a mânca o gustare drept „recompensă” sau consolare pentru un eșec, deși nu ne era așa foame. Poate că nu ai dat prea multă atenție acestui fapt, dar mâncatul în cantități mari, într-un timp foarte scurt, până la punctul de a ne simți inconfortabil, poate deveni o tulburare.
Chiar dacă ai simțit că mănânci mai mult decât trebuie, din când în când, nu înseamnă că în mod automat suferi de o astfel de tulburare. Tulburarea mâncatului compulsiv, numită și sindromul Binge Eating, este diferită. Prima dată, trebuie să știm care este diferența dintre mâncatul în exces și sindromul Binge Eating.
Mâncatul excesiv vs Binge Eating
Exemple generale ale mâncatului în exces: ceri mai mult de un desert după masă, termini o pungă întreagă de floricele în timp ce te uiți la un film sau mănânci prea mult din cauza unui eveniment neplăcut, cum ar fi o despărțire.
Exemple de Binge Eating: furișezi în mod regulat o pungă mare de bomboane în camera ta și o termini pe ascuns, mănânci o prăjitură întreagă pe loc și apoi te simți vinovat, termini trei burgeri, chiar și atunci când ești deja sătul, nu-ți place să mănânci în public sau cu prietenii, nu simți semne fiziologice (foamea), mănânci, în special, când te simți supărat sau trist.
Important este că persoanele care suferă de acest sindrom mănâncă în mod regulat cantități mari de alimente. În timp ce se confruntă cu un sentiment de pierdere a controlului, se simt adesea vinovate sau rușinate după ce au mâncat.
Care sunt cauzele Binge Eating?
Cauzele Binge Eating nu sunt pe deplin înțelese, însă cele mai multe provin de la:
Genetică/ Antecedente familiale - unele persoane pot avea o sensibilitate crescută la dopamină (o substanță chimică din creier care este responsabilă pentru sentimentele de recompensă și plăcere). De asemenea, există mult mai multe riscuri de a dezvolta un astfel de sindrom dacă cineva din familie are antecedente.
Stimă de sine scăzută - cercetările sugerează că persoanele care dezvoltă sindromul mâncatului compulsiv au tendința de a avea o imagine corporală negativă.
Dietă extremă - atunci când oamenii urmează diete nesănătoase pentru a pierde în greutate, cum ar fi săritul peste mese sau mâncatul prea puțin, se ajunge la stări neplăcute. Dacă nu își ating greutatea-țintă, s-ar putea să se simtă atât de vinovați încât să mănânce și mai mult.
Traume emoționale - evenimentele care au provocat traume, cum ar fi: decesul, separarea de un membru al familiei sau bullying resimțit încă din copilărie din cauza greutății sunt factori de risc.
Alte afecțiuni psihologice - conform unor studii, aproape 80% dintre persoanele care suferă de Binge Eating au cel puțin o altă tulburare psihologică, cum ar fi fobiile, tulburarea de stres post-traumatic (PTSD), tulburarea bipolară, anxietatea sau consumul de substanțe narcotice.
Ce putem face?
Pentru a evita mâncatul excesiv poți încerca: să mănânci mese și gustări regulate pe tot parcursul zilei, să-ți împarți mâncarea într-o porție mai mică sau pe o farfurie, să conștientizezi motivul pentru care vrei să mănânci (stare proastă sau foame?), să nu mai mănânci când ești distras de un program TV, să cauți, în schimb, modalități plăcute de a-ți umple timpul dacă te simți plictisit.
Cu toate acestea, nu uita că sindromul Binge Eating este o tulburare comună care, dacă nu este tratată, poate afecta grav sănătatea unei persoane. Se caracterizează prin episoade repetate, necontrolate, cu tendință de a mânca mari cantități de alimente, însoțite de sentimente de rușine și vinovăție. Poate avea, de asemenea, efecte negative asupra greutății corporale, stimei de sine și sănătății mintale.
Dacă crezi că ai putea suferi de acest sindrom, poți lua în considerare ajutorul unui medic specialist, mai ales dacă nu îți dai seama cât de grave ar putea fi simptomele sau pur și simplu pentru a obține mai multe informații!
BIBLIOGRAFIE:
Comments