Sindromul Alice în Țara Minunilor

Sindromul Alice În Țara Minunilor este un sindrom neurologic rar, în care pacientul are o percepție distorsionată a realității — a imaginii sale proprii, a mediului înconjurător, a timpului. Tipice sunt micropsia și macropsia (obiectele par mai mari sau mai apropiate, respectiv mai mici și depărtate, decât sunt deja). Este tipică și depersonalizarea, ceea ce este descris în DSM-5 ca “o experienţă de nerealitate sau detaşare privitoare la ambianţă (e.g. indivizii sau obiectele sunt trăite ca nereale, ca în vis, ca în ceaţă, lipsite de viaţă sau distorsionate vizual)”

În mod normal, indivizii cu Sindromul Alice în Țara Minunilor au un singur tip de distorsiune, respectiv vizuale/auditive, micropsie/macropsie.

Numele își are originile în faimoasa povestire eponimă a lui Lewis Caroll, unde personajul principal, Alice, are episoade de micropsie și macropsie. Există diferite argumente care susțin că autorul și-ar fi prezentat propriile experiențe în poveste — este dezbătută ideea că acesta ar fi suferit de epilepsie de lob temporal.

Deși de-a lungul istoriei au fost raportate doate câteva sute de cazuri clinice, adică ce necesită atenție medicală, diferite studii au confirmat că 30% din populație suferă de Sindromul Alice În Țara Minunilor.

De multe ori există o legătură între Sindromul Alice în Țara Minunilor și afecțiunea Creutzefeldt-Jacob: o boală neurologică foarte rară, care progresează foarte repede, ce se aseamănă demenței, însă duce foarte rapid la moarte. Deși e o boală foarte gravă, doar 1 la 1 000 000 de oameni ajung să sufere de ea, în general fiind vorba despre adulți bătrâni. Printre simptomele acesteia se numără depresia, anxietatea, amnezia, insomnia, dificultatea de a vorbi, a vedea și a se mișca cu un flux normal. De asemenea, Sindromul Alice în Țara Minunilor poate fi un sindrom al virusului Epstein-Barr, care aparține familiei Herpesurilor.

Astfel, Sindromul Alice în Țara Minunilor nu are un tratament concret, iar ceea ce va fi tratat este boala pre-existenta care sta la baza apariției acestor tulburări — este foarte rar ca sindromul să fie de sine stătător, iar în acest caz nu se cunoaște tratament funcțional. Spre exemplu, boala din care apare cel mai des acest sindrom este, la copii, encefalita, iar la adulți, migrenele. Acestea se pot trata cu Analgezice, Triptanii(agonistii ai receptorilor 5-HT1) sau Antiemetice.