SERIAL KILLER SERIES: Văduva Neagră

Redactor: Romina Șerbănică

Grafician: Matei Mănăilă

Deşi atunci când auzim despre criminali în serie gândul ne zboară la bărbaţi cunoscuţi pentru atrocităţile şi pentru crimele lor sângeroase, femeile ocupă şi ele un loc semnificativ în topul criminalilor în serie. Un exemplu reprezentativ este Vera Renczi, cunoscută drept Văduva Neagră şi cea mai cunoscută criminală în serie din istoria României.

Primii ani ai vieţii celei care face subiectul acestui articol constituie şi astăzi un mister. În fond, nici măcar numele adevărat nu îi este cunoscut, atâta vreme cât în analele criminologiei ea a rămas cunoscută ca Vera Renczi, numele de familie aparţinând celui de al doilea soţ. Chiar dacă unele surse îi indică drept an al naşterii anul 1903, cel mai probabil Vera s-a nascut la sfârşitul secolului al XIX-lea, în Bucureşti, în urma legăturii dintre un influent om de afaceri ungur şi o frumoasă tânără cu rădacini în rândul nobilimii maghiare din Romania. Mama sa se stinge din viaţă pe când copila avea numai câţiva ani iar tatăl, prea ocupat cu desele călătorii de afaceri, se mută la Berkerekul, acolo unde, la vârsta de doar 13 ani, o înscrie pe Vera la o şcoală de fete.

Probabil că lipsa tatălui îi creează tinerei nevoia stringentă a unei prezenţe protectoare masculine, ceea ce va da naștere unei întregi serii de aventuri amoroase în care sunt implicați laolaltă elevi, studenți dar și bărbați căsătoriți. În fond, Vera moștenise frumusețea mamei sale și puțini erau cei care îi puteau rezista farmecelor. Evident că numărul mare al amanților tinerei nu putea rămâne fără ecou și nici măcar influența tatălui ei nu poate ascunde scandalurile stârnite în urma aventurilor. Nu o dată se întâmplase ca Vera să nu se mai poată trezi și să fie descoperită de supravegetorii internatelor în patul vreunui elev. Deși nu împlinise încă vârsta majoratului, adolescenta se putea mândri cu un număr uriaș de amanți și de aventuri care scandalizaseră societatea.

Nimeni nu se aștepta că tânăra să își mai uite moravurile, însă miracolul se produce atunci când Vera îl cunoaște pe Karl Schick, un influent bancher austriac, cu care se va și căsători. În ciuda previziunilor, tânăra nu își continuă escapadele, ci devine o soție atentă și plăcută, mai ales după nașterea fiului lor, Lorenzo. Fiind un cunoscut om de afaceri, bărbatul era nevoit să fie plecat mai tot timplu în deplasări. Fapt care i-a stâtnit Verei o serie de îndoieli. Pentru a putea împierdica să fie înșelată, femeia și-a otravit soțul cu arsenic. După decesul acestuia, Vera a mărturisit apropiaților faptul că soțul ei a părăsit-o, și pentru a-și susține minciuna a adăugat și faptul că acesta ar fi decedat într-un accident de mașină. După dispariția lui Karl Schick, Vera începe să poarte doliu, deși nimeni nu dovedise moartea soțului ei, situaţie care durează aproape un an. Atunci se poate spune că s-a născut cu adevărat Văduva Neagră.

Tânăra Vera revine în societate acolo unde cunoaște un alt barbat, foarte bogat, din Iugoslavia - Joseph Renczi. Se cunoștea faptul că Joseph era foarte bogat și frumos, un adevărat cuceritor. Nimeni nu a fost surprins că cei doi s-au hotărât să se casătorească. Vera avea să declare și autorităților faptul că fostul soț a murit într-un accident de mașină după ce a părăsit-o. Autoritățile au crezut povestea Verei din pricina că aceasta era o femeie respectabilă. Prin urmare se întocmesc actele de deces ale lui Karl Schick. Acum aceasta era liberă să se căsătorească cu Joseph. Liniștea cuplului nu a durat mult. Joseph începuse să-și înșele soția. Chiar dacă l-a amenințat, el nu a luat-o în serios. Și totuși deodată, Joseph se vede țintuit la pat fiind bolnav. Vera se îngrijește de starea soțului, fără ca cineva să bănuiască că este cauza bolii lui Joseph. La scurt timp însă, acesta avea să dispară ca și primul soț. Surprinzător este faptul că autoritățile nu bănuiesc nimic necurat legat de castelana de Berkerekul. Vera începe din nou să țină doliu, dar caută reintegrarea în viața mondenă mai repede de data aceasta.

Tânără, extrem de frumoasă și putred de bogată după două mariaje, Vera renunță să se mai căsătorească. Petrecerile deocheate continuă și, nu odată, se transformă în orgii care o au în centrul lor pe Vera Renczi. Veșnic îmbrăcată în negru, frumoasa castelană atrăgea pe domeniul de la Berkerekul numeroși amanți. Timp de 10 ani, peste 30 de bărbați au făcut această călătorie cu bilet doar dus.

Vera Reczi își alegea victime cu minuțiozitate, dar ajungând la rutină, începuse să nu mai țină cont atât de mult de detalii. Așadar, Vera a făcut greșeala de a se îndrăgosti de un bancher sârb pe nume Milorad, un om influent în viața socială. Fiindcă lipsea foarte mult de acasă, soția acestuia consultă autoritățile sârbești. La insistențele soției, autoritățile locale descind la reședința Verei Renczi. Vera recunoaște relația cu Milorad și dă chiar și o declarație. Motivează că s-a despărțit de Milorad din pricina faptului că era căsătorit și este posibil ca acesta să se fi sinucis.

Neîmpăcată cu informațiile aflate de polițiști, soția lui Milorad pornește o anchetă pe cont propriu. Descoperirea unui bilet de dragoste de la Vera în hainele soțului, dar și că soții și băiatul Verei au dispărut la fel de misterios, îi dau posibilitatea femeii să facă noi presiuni asupra autorităților sârbești. La a doua vizită a poliției, Vera neagă că ar fi avut o relație cu bancherul, dar confruntată cu biletul și propria declarație cedează nervos și exclamă isteric, spre stupefacția asistenței: „Nu sunt o criminală!”.

Izbucnirea ei nervoasă duce la percheziționarea întregului conac, inclusiv a criptei. Aici, în fața ochilor autorităților, se dezvăluie un spectacol demn de filmele de groază: 35 de sicrie de zinc, așezate în cerc, iar în mijloc un fotoliu și o masă pe care sunt așezate un sfeșnic cu lumânări, o sticlă de șampanie și o cupă. Pe fiecare sicriu era așezată o etichetă pe care era scris caligrafic numele ocupantului.

În această încăpere, Vera venea ori de câte ori simțea nevoia să se reculeagă și să discute cu fantomele foștilor iubiți. Filmul horror continuă cu mărturisirea castelanei chiar în cripta semiobscură, luminată doar de câteva lumânări. Trecerea în revistă a sicrielor și caracterizarea fiecărei victime se încheie în fața celui de-ai doisprezecelea coșciug, când Vera se prăbușește de durere. Era sicriul lui Lorenzo, copilul ei în vârstă de 10 ani pe care îl ucisese după ce băiatul aflase macabrul secret al mamei sale.

Toate victimele sale fuseseră otrăvite cu arsenic, însă doi bărbați au avut parte de un tratament special: Milorad a primit și stricnină pentru a muri mai repede, iar Joseph Renczi a fost închis în sicriu pe când încă mai respira. Explicația femeii a fost la fel de halucinantă ca și comportamentul: voia să rămână ultima femeie din viața bărbaților.

Sfârșitul Verei Renczi a fost unul previzibil. Condamnată la moarte, pedeapsa i-a fost comutată în închisoare pe viață, întrucât femeile nu puteau fi executate conform legilor Iugoslaviei. În temniță, psihicul ei a cedat, iar martorii susțin că ea se credea înconjurată de toți cei pe care i-a omorât și le vorbea ore întregi. Diagnosticată cu schizofrenie, Vera a fost internată într-un ospiciu unde a murit în urma unei hemoragii cerebrale.

Istoria criminalisticii românești o consideră pe Vera nu doar o femeie care a existat aievea, ci unul dintre cei mai prolifici criminali în serie din istoria României.