Self diagnosing

Redactor: Valentina Cernea

Tehnoredactor: Alice Anescu

Grafician: Alexandra Onofreiciuc

De ce mă simt așa? Sunt într-o stare constantă de tristețe, cred că am intrat în depresie. Nu pot să-mi anunț părinții despre asta, nu mă vor crede… voi face un test pe internet! Nu mă regăsesc în toate simptomele de aici, dar nu am avut nicio întrebare care să corespundă adevăratelor mele probleme, pot alege să mă autoconving că nu am nicio problemă sau pot exagera la celelalte întrebări și să îmi autoinduc simptome pe care nu le am, doar ca să îmi justific problemele, nu contează că afecțiunile mintale sunt un spectru, voi generaliza. Ați avut vreodată acest proces de gândire? 51% dintre adulții din UK l-au avut.

Autodiagnosticarea este procesul de diagnosticare sau de identificare a afecțiunilor medicale în sine. Poate fi asistat de dicționare medicale, cărți, resurse de pe internet, experiențe personale anterioare sau recunoașterea simptomelor și semnelor medicale ale unei afecțiuni pe care un membru al familiei a avut-o anterior. Pe măsură ce bolile mintale devin din ce în ce mai vizibile și lent destigmatizate, iar accesul la serviciile de terapie este limitat, nu există nicio îndoială că tot mai mulți oameni se autodiagnostichează folosind internetul. Pe lângă conținutul reglementat, există zeci de aplicații nereglementate, videoclipuri YouTube și pagini web care pretind că pot identifica și ajuta problemele de sănătate mintală ale oamenilor. De obicei sună a ceva de genul „Test de bipolaritate! Durează 5-10 minute!”. Este acest fapt bun sau rău? Ca aproape orice concept din această lume, poate avea efecte pozitive, dar și negative. Hai totuși să începem cu cele pozitive.

Dacă instrumentele de autodiagnosticare ar fi certificate de profesioniștii din domeniul medical, din surse credibile și ar produce în mod constant diagnostice corecte, ar putea fi extrem de benefice în reducerea vizitelor inutile la serviciile de asistență medicală și a timpilor de așteptare pentru un diagnostic oficial. Nu există nicio îndoială că internetul are potențialul de a ajuta persoanele care suferă de o boală, care fie nu au nevoie de tratament clinic, fie nu simt că pot să-l caute. Dacă știi, sau pur și simplu ai noroc să găsești un loc cu sfaturi bune, poți învăța o mulțime de remedii homeopate, sau pur și simplu ajutor pentru viața ta de zi cu zi care îți poate îmbunătăți semnificativ situația. În plus, pentru mulți oameni, poate fi un început în drumul de a căuta ajutor, reprezentând acceptarea că poți avea o problemă reală. Ușurința testelor online sau a site-urilor informative poate normaliza aceste subiecte în capul unei persoane.

Totuși, când vă autodiagnosticați, presupuneți în esență că știți subtilitățile care constituie diagnosticul. Acest lucru poate fi foarte periculos, deoarece persoanele care cred că pot ghici ce se întâmplă cu ele, pot pierde nuanțele diagnosticului. De exemplu, persoanele cu schimbări de dispoziție cred adesea că au o boală maniaco-depresivă sau o tulburare bipolară. Cu toate acestea, schimbările de dispoziție sunt un simptom care poate face parte din multe scenarii clinice diferite: tulburarea de personalitate limită și depresia majoră fiind două exemple de alte diagnostice. Clinicianul vă poate ajuta să discerneți dacă treceți de la normal în jos sau de jos în sus și, luând în considerare cât durează schimbările de dispoziție, medicul poate pune diagnosticul adecvat. Unul dintre cele mai mari pericole ale autodiagnosticării în sindroamele psihologice este că s-ar putea să ratezi o boală medicală, care se preface ca un sindrom psihiatric. Astfel, dacă ai tulburare de panică, s-ar putea să ratezi diagnosticul de hipertiroidism sau de bătăi neregulate ale inimii. Acestea sunt doar exemple, care nu sunt scrise de mine ca să bage pe cineva în sperieți și mai mari, ci doar ca să demonstreze complexitatea domeniului medical și cât este de ușor să îți înțelegi greșit propriul corp.

Un alt pericol al autodiagnosticării îl reprezintă convingerea că este ceva mai mult greșit cu tine decât în realitate. De exemplu, dacă ați avut insomnie, neatenție și stare proastă, puteți crede că aveți o tulburare de somn și ADD, dar și depresie majoră. Cu toate acestea, depresia poate explica toate aceste simptome, fără vreun diagnostic în plus. Astfel, puteți înrăutăți lucrurile și vă faceți mai multe griji, împărțind problema în mai multe. Autodiagnosticarea poate face rău, de asemenea, și invers. Este o problemă atunci când vă aflați într-o stare de negare a simptomelor dumneavoastră crezând că aveți doar ceva nesemnificativ.

În concluzie, în cele mai multe cazuri nu este bine să vă oferiți singuri un diagnostic, finețea medicală nefiind ceva ce puteți desluși repede și fără păreri profesionale, deoarece conținutul de pe internet este format din generalizări ce nu se mulează pe tine personal. Totuși, poate fi un început, mai ales dacă sunteți minori și nu este ușor să comunicați cu părintele sau tutorele vostru în legătură cu aceste lucruri. Așadar, dacă pe moment este singura variantă, încercați să o faceți cu atenție, cu un research amănunțit. Căutați mai multe surse și observați care sunt mai de încredere și care nu, și luați în calcul analizarea a cât mai multor afecțiuni ce coincid simptomelor voastre, dar nu într-un mod obsesiv. Dacă este într-un mod repetitiv, începeți de acolo!