.jpeg)
Auzim de ea la știri. Citim despre ea pe internet și o întâlnim în filme și cărți. Poate chiar o folosim ca baza pentru glume sau în scop denigrator. Dar dincolo de evenimente extraordinare și personaje interesante există o realitate vast neînțeleasă și oameni care se confruntă zilnic cu simptomele și stigma aduse de această maladie misterioasă: schizofrenia
Caracterizare generală
Conform „Wikipedia”, schizofrenia este „o denumire a unui grup de boli mentale incluse în categoria psihozelor endogene”, adică tulburări în care gândirea și percepția realității sunt grav afectate. Simptomele se clasifică în pozitive și negative, adică prezența (iluzii, gândire dezorganizată) sau lipsa (expresie facială diminuată, interes scăzut pentru interacțiuni sociale) anumitor procese mentale. Probabil cel mai răspândit și reprezentat simptom sunt halucinațiile (auditive – bine-cunoscutele „voci”, alături de manifestări senzoriale: vizuale, tactile etc.), dar acestea poate fi însoțite de multe altele, precum deliruri, vorbire dezorganizată sau catatonie (fixarea corpului într-o anumită poziție). Pare să existe, de asemenea, o rată crescută de incidență a cazurilor ce prezintă și tulburarea obsesiv-compulsivă.
Termenul de „schizofrenie” la singular este impropriu, deoarece nu există doi oameni cu acest diagnostic la care se manifestă la fel, multe trăiri având rădăcini în viața personală, fobii și subconștient. Până recent, se considera că există mai multe subtipuri în funcție de simptomele majoritare, dar conform celor mai noi studii această maladie trebuie privită ca un spectru.
Etimologic, termenul provine din greacă, schizein = a scinda și phren = minte, dar nu are legătură cu dedublarea personalității (multiple personality disorder).
Cauze și Diagnostic
Cauzele acestei boli nu sunt înțelese pe deplin și par a fi combinații între diferiți factori: genetici (istoric familial), de mediu, de dezvoltare. Unele droguri au fost, de asemenea, asociate apariției și înrăutățirii acesteia: cocaina, amfetaminele, canabisul. Totuși, dacă citești acest articol și te gândești „Bine că nu prezint niciun risc!”, va trebui să te anunț că și tu, și eu, și oricine putem dezvolta schizofrenie, deci nimeni nu e un „ciudat” din cauza apariției ei.
Poate te întrebi cine și cum pune diagnosticul? Răspunsul este medicul psihiatru în urma unei evaluări clinice, dar nu este neobișnuit ca acesta să nu fie corect din prima, deoarece unele simptomele sunt prezente și în alte maladii precum tulburările bipolară și cea de personalitate borderline. Vârstă medie de diagnosticare este după 20 de ani, deoarece în timpul pubertății au loc schimbări majore în creier.
Tratament
Prima linie de tratament o constituie medicamentele antipsihotice, care pot reduce rapid simptomele pozitive, dar nu le ameliorează pe cele negative și disfuncțiile cognitive. Acestora li se asociază suportul psihologic și social și spitalizarea pe perioada episoadelor severe. Din păcate, însă, terapiile pentru schizofrenie sunt printre cele mai costisitoare.
Cazuri cunoscute/deosebite
Poate majoritatea nu știați, dar numeroase personalități publice s-au confruntat cu această boală. Printre cele mai cunoscute se numără Peter Green, fost chitarist al trupei Fleetwood Mac, Eduard Einstein, fiul faimosului fizician Albert Einstein (Mileva Einstein, soția celui din urmă, chiar i-a cerut ajutorul lui Carl Jung, deși nu a primit niciun răspuns) și John Nash, matematician și laureat al premiului Nobel pentru economie. Filmul „A Beautiful Mind” („O minte sclipitoare”) se bazează pe viață și experiență cu schizofrenia ale lui Nash și a câștigat premiul Oscar în 2001. Însuși Albert Einstein și Van Gogh prezentau comportamente de tip schizofrenic, desi nu sufereau de schizofrenie.
Mediatizare și pop-culture
Adeseori, persoanele afectate de schizofrenie sunt portretizate ca fiind periculoase pentru cei din jur, manifestandu-se violent în tipul episoadelor psihotice (halucinații, deliruri) dar adevărul este că ele reprezintă cel mai mare pericol pentru ele insele. Multe se autoizolează din cauza paranoiei sau a rușinii sociale și aproximativ 25% îndeplinesc criteriile depresiei, iar suicidul este una din principalele cauze de moarte prematură în rândul suferinzilor.
Totuși, industria cinematografică adoră să exagereze simptomele negative sau să prezinte instituțiile psihiatrice ca pe niște închisori inumane de dragul dramatismului, consolidând stigma și chiar descurajând de la a cere ajutor de specialitate. De multe ori putem uita că cei ce suferă de schizofrenie sunt persoane, au sentimente și sunt conștienți de cum sunt percepuți.
În încheiere, voi cere oricui citește acest articol să se documenteze înainte să creadă tot ce se vorbește în media și să traga concluzii informate. Dacă suspectezi că tu sau cineva apropiat suferiți de o tulburare de natură psihiatrică nu ezita să ceri ajutor! Prin discuții deschise putem șterge statutul de tabu al afecțiunilor mentale!
Daca dorești să te interesezi mai mult, aici ai niște linkuri pentru videouri și articole interesante: