Sadismul

Redactor: Rareș Popa

Tehnoredactor: Andreea Tănăsoiu

Grafician: Silvia Preoțescu

Rare sunt situațiile în care părinții, petrecând suficient timp în prezența copiilor pot identifica, încă de la început valențele negative ale personalității acestora. Prezența unei tulburări de personalitate poate fi descoperită prin punerea sub observație a unor semne, adesea evidente. Semnele pot varia de la plăcerea de a fura din ceea ce îi aparține unui coleg sau a minți și până la violența îndreptată către animale. Printre cele mai comune tulburări de personalitate care prezintă aceste caracteristici se numără machiavellismul, psihopatia și sadismul. În acest articol voi pune în lumină personalitatea a cărei plăcere poate fi provocată de suferința celor apropiați, sadismul.

Sadicii, ghidați de tendința lor de a cauza suferință celor din jur în virtutea obținerii plăcerii proprii, pot apela la diverse mijloace pentru a obține ceea ce își doresc. Bullyingul și cyberbullyingul reprezintă dovezile prezenței sadismului atât în mediul fizic, cât și în mediul online. În esență, ceea ce urmăresc sadicii prin denigrarea celorlalți nu este suferința propriu-zisă a victimei, ci deținerea controlului asupra acesteia în ceea ce privește suferința provocată. Astfel, prin denigrare sau umilire, persoanele sadice se vor simți mulțumite doar dacă acțiunile lor au fost luate în considerare de victima a cărei stimă de sine a fost afectată.

O trăsătură importantă a personalității sadice este dorința obsesivă de a deține controlul asupra oamenilor. De pildă, o situație întâlnită adesea în cuplul cu o persoană cu comportement sadic, este izolarea partenerului de familie și prieteni. Prin acest act, sadicul urmărește ca acesta să fie singurul la care partenerul poate apela, facilitându-și astfel uzul conduitei sale abuzive și transformându-se în centrul universului acelei persoane. Intenția de a fi singurul de valoare din viața partenerului poate fi mascată, aceasta putând justifica limitarea contactului cu alte persoane prin diverse motive precum preocuparea exagerată sau grija.

Obsesia de a deține controlul este o trăsătură pe care sadicii o împărtășesc cu persoanele care suferă de psihopatie. Adesea persoanele care ajung în poziții de conducere se pot dovedi a fi sadici sau psihopați, urmărind ca prin slujba lor să poată găsi o justificare a tiraniei acestora. Totodată, prin puterea pe care o dețin datorită poziției superioare în scara ierarhică, se vor bucura să exercite orice pedeapsă vor găsi potrivită dacă subalternii acestora le vor submina autoritate, ori dacă nu se pot ridica la standardele lor, fiind stabilite drept imposibil de atins în mod intenționat. Suferința pe care sadicul o forțează asupra celorlalți prin umilire este ceea ce îl face să se simtă mulțumit, asigurându-se astfel că poate fi, în accepțiunea acestuia, singura persoană de valoare.

Putem enumera astfel o serie de trăsături pe care sadicul le posedă pentru a obține controlul și a extrage plăcere prin suferința celorlalți. Maniera prin care aceștia acționează este una rece, dură, le este deseori greu să câștige simpatia celor din jur și astfel se rezumă la un număr limitat de persoane pe care le consideră inferioare și ușor de controlat. Vanitatea și aroganța lor îi fac cu atât mai puțin plăcuți, iar excluderea acestora nu face decât să le stimuleze senzația nejustificată de ură, ajungând să cultive dorințe cu atât mai impulsive și lipsite de milă pentru a cauza durere.

Aflându-se la granița dintre normal și patologic, ceea ce trebuie menționat este că DSM-ul, („Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale”) al Asociației Americane de Psihiatrie, nu menționează ca tulburare de sine stătătoare decât sadismul sexual, celelalte forme sub care apare sadismul apărând, de cele mai multe ori, în contextul unor tulburări generale. În cazul sadismului sexual, plăcerea este condiționată de suferința fizică sau psihică provocată victimei (persoană care nu consimte). Atunci când pulsiunile sexuale sadice sunt îndeplinite cu un partener care consimte, se introduce noțiunea de masochism (sadismul îndreptat asupra propriei persoane), iar conceptul general este sadomasochism.

În final, consider că sadismul este în mare parte un comportement transmis genealogic. Istoria ne relatează povești pline de suferință, tortură și ne prezintă minți ce nu au văzut decât potențialul distructiv al omenirii. Este imposibil să credem că strămoșii noștri, martori a zeci de execuții zilnice folosite ca metode de pedeapsă, nu au fost influențați de ceea ce au considerat un simplu mijloc de divertisment, iar nu acțiuni pe deplin imorale ce au cauzat doar traume și au adus împreună cu acestea mai multă suferință.