Richard Ramirez

Redactor: Ana Negrila

Grafician: Matei Manaila

Povestea de viață a violatorului și criminalului în serie- Richard Ramirez- este și astăzi cunoscută de foarte mulți dintre noi datorită documentarului intitulat „The Night Stalker” oferit de platforma Netflix. Astfel, pe numele său întreg, Ricardo Leyva Munoz Ramirez, a rămas în istoria Americii unul dintre cei mai sângeroși ucigași în serie din ultima sută de ani.

La fel ca majoritatea criminalilor în serie, Ramirez a avut o copilărie marcată de violență și abuzuri. Încă de la o vârstă fragedă a suferit un accident cu un leagăn, în urma căruia a rămas inconștient. Acest traumatism i-a provacat convulsii și a fost diagnosticat cu epilepsie până la pubertate. Deși a fost descris de către familia sa ca fiind „cel mai cuminte din cei 6 copii” asta nu l-a scăpat de bătăiile constante din partea tatălui său.

Însă probabil cea mai puternică influență negativă a avut-o vărul său mai mare, Miguel Ramirez, soldat proaspăt, întors din Războiul din Vietnam. La doar 13 ani, Ramirez a fost obișnuit cu gustul alcoolului, al drogurului și violența domestică promovată ca formă de divertisment. Întâlnirile dintre cei doi constau adesea în a învăța tehnici de ucidere, a fuma marijuana și a vorbi despre satanism. Ceea ce este și mai tulburător este faptul că adolescentul Ramirez a fost martor la cea mai sângeroasă scenă- Miguel și-a împușcat propria soție în fața lui.

Din aceea zi totul s-a schimbat în viața sa. De la 17 ani, Richard a fost un consumator frecvent de iarbă și un client al secțiilor de poliție, fiind implicat în multe furturi de mașini și spargeri de casă. La doar 24 ani, începe calvarul pentru țoți cei care ajungeau să-i stea în cale. Fiind un fan înfocat al trupei de muzică rock AC/DC și-a găsit ca sursa de inspirație celebra melodie „Highway to Hell”, deoarece și-a propus ca fiecare noapte să se transforme într-un iad pentru locatarii din San Francisco și Los Angeles. Tânărul criminal intra după căderea nopții în case și ucidea în special femeile și cuplurile de tineri căsătoriți. De asemenea, acesta a recunoscut că înainte de prima sa victimă (o bătrână de 79 de ani) a ascultat melodia „Night Prowler”, care i-a dat siguranța și încrederea necesară că este capabil să ucidă fără ezitare sau regrete. Plăcerea pentru a omorî era mai importantă și pusese stăpănire pe acesta. Au mai urmat alte 12 crime cu un mod de operare absolut brutal și odios.

Avea de altfel o amprentă personală, ucidea întâi ființa masculină cu focuri de armă, apoi urma ființa feminină cu o moarte mult mai lentă și mai dureroasă. Satanist convist, optiunea religioasă pe care o expunea cu mândrie, își însemna victimele ucise cu diferite pentagrame specifice ritualurilor diavolești. Totodată, a obligat o victimă, care a reușit în cele din urmă să scape ca prin minune să spună în timp ce o abuza „Îl iubesc pe Satan.” Richard Ramirez a recunoscut în fața organelor de poliție că nu regretă ce a făcut și că are o pasiune pentru crime: „Iubesc să omor oameni. Îmi place să-i văd cum mor.”

Arestarea sa este la fel de spectaculoasă, precum a unui film de la Hollywood. Pe 30 august, Ramirez s-a întors în LA după ce a făcut o scurtă călătorie la Phoenix, Arizona, pentru a cumpăra cocaină. Fără să știe că poza lui era peste tot în ziare, a coborât dintr-un autobuz și a intrat într-un magazin de băuturi alcoolice. Femeia care lucra înăuntru l-a recunoscut și a început să țipe că el este „Night Stalker”. Șocat, a fugit repede din magazin și s-a îndreptat spre zona hispanică foarte populată din estul Los Angeles-ului. O mică gloată s-a format și l-a urmărit timp de două mile. Gloata care îl urmărea, acum înarmată cu tije de oțel, l-a ajuns din urmă, l-a bătut cu tijele până a sosit poliția. Ramirez, temându-se că mulțimea îl va ucide, și-a ridicat mâinile către poliție, cerșind protecție și s-a identificat ca „The Night Stalker”. La 20 septembrie 1989, a fost găsit vinovat pentru 43 de acuzații în județul Los Angeles, inclusiv 13 crime și acuzații de efracție, sodomie și viol. El a fost condamnat la moarte pentru fiecare acuzare de crimă. În timp ce era condus afară din sala de judecată, Ramirez a făcut semnul coarnelor diavolului cu mâna stângă înlănțuită. El le-a spus reporterilor: „Mare lucru. Moartea a mers întotdeauna cu teritoriul. Ne vedem în Disneyland”. Aparent pentru el așa-zisul “Disneyland” s-a transformat în închisoarea San Quentin, unde a și murit la vârsta de 53 de ani de cancer limfatic.

În ciuda imaginii compromițătoare de ucigaș, pe care o avea, în spatele gratiilor, Richard era inundat cu sute de scrisori de la admiratoarele feminine în fiecare lună. Aparent, trăsaturile mexicane reprezentau o vulnerabilitate, o plăcere nevinovată pentru publicul american. Jurnalista Doreen Lioy a atras în mod deosebit atenția presei, deoarece a văzut o oarecare „vulnerabilitae” pentru crimanlul cu sânge rece, încât a crezut că e nevinovat și a încercat să-l scape de orice nelegiuire comisă. Ba mai mult, pe 3 octombrie 1996, cei doi s-au căsătorit în închisoare.

Și astăzi, pe platforme, precum Tik-Tok, există tinere care afirmă că și-ar fi dorit să se afle în locul lui Lioy. Paradoxal, nu? Te poți oare îndrăgosti de un criminal în serie? Cât de irațional ar trebui să gândești, încât să pledezi pentru nevinovăția lui, în condițiile în care cel mai probabil te-ar putea ucide și pe tine? Suferim fiecare în secret de complexul salvatorului, încât simțim nevoia de a „salva” pe cineva dominat de forța răului? Și, dintre toți criminalii, ce a avut așa special Richard Ramirez? Acestea sunt întrebări la care merită să medităm împreună.