.jpeg)
Pe măsură ce viața se dovedește a fi o sursă perpetuă de noi provocări, alegerea de a depăși fiecare obstacol într-o manieră asemănătoare poate duce la apariția unor vechi probleme. Putem crede că timpul vindecă orice rană, însă recidivarea acestora este iminentă în lipsa însușirii înțelepciunii pe care timpul ne-o oferă. În scopul vindecării rănilor de orice natură și combaterea tuturor provocărilor care ne sunt prezentate, obținerea rezilienței psihologice este necesară. Manifestarea rezilienței după o perioadă dificilă conduce la renașterea individului, mai puternic și mai înțelept.
Pentru început, este important să privim reziliența psihologică drept capacitatea de a face față situațiilor stresante și de a reveni la starea de bine emoțională și funcțională. Aceasta nu promovează o privire cinică asupra situațiilor dificile, ci ne educă asupra modului în care privim necesitatea stresului și importanța acestuia. Dacă judecăm obstacolele drept mult prea dificile, stresul pe care acestea îl vor crea poate duce la degradarea sănătății fizice și psihice. La polul opus, privind problemele ca simple provocări inevitabile, putem cultiva o mentalitate ce favorizează lucrul și poate spori productivitatea. Astfel, reziliența evocă faptul că nu trebuie să țintim spre o viață lipsită de stres, ci spre o viață în care îi putem atribui stresului o semnificație.
Suntem adesea încurajați să credem că ceea ce nu ne omoară ne face mai puternici, însă această mentalitate nu este benefică pentru oricine. Triumful împotriva adversității se poate dovedi dificil atunci când ne raportăm la probleme cu un impact major în viața noastră. Reziliența poate fi îmbunătățită prin diferite strategii, cum ar fi dezvoltarea unei gândiri pozitive, menținerea unei rutine regulate sau participarea la diverse activități. Pentru susținerea sănătății psihice, meditarea asupra viitoarelor situații dificile din viața noastră se dovedește a fi cea mai benefică. Prin adoptarea unei mentalități ce permite previzualizarea evenimentelor ce pot merge prost, putem dezvolta o rezistență împotriva acestora. Timpul pe care îl acordăm meditând asupra situațiilor stresante și prevenirii acestora decurge în mod asemănător timpului petrecut învățând pentru un examen, efectele fiind, de asemenea, similare.
Totodată, reziliența este cea care le oferă oamenilor resursele necesare pentru a lupta împotriva traumei. Prin traumă înțelegem o experiență emoțională cu un impact negativ mult prea puternic pentru psihicul unui individ. Astfel, putem privi reziliența și momentele dificile prin care suntem nevoiți să trecem prin viață ca având o relație de interdependență. Reziliența nu este constantă, poate fi diferită în funcție de diverși factori. De pildă, putem realiza activități ce promovează o viață mai ordonată precum organizarea orarului ca răspuns pentru perioadele în care timpul pare că trece mult prea repede sau menținerea unui jurnal pentru momentele în care simțim că trebuie să ne organizăm trăirile. Pe de altă parte, ne poate fi greu să știm talentele și pasiunile noastre, astfel reziliența este mult mai dificil de îmbunătățit.
În concluzie, reziliența este o virtute pe care o obținem în urma unor procese majoritar intrinseci. Aceasta este benefică pentru sănătatea mentală și psihică, favorizând dobândirea unor noi însușiri drept răspuns pentru momentele dificile pe care este necesar să le parcurgem.