Reușita - fericire și extaz sau suferință și necaz?

Redactor: Mara Oprea

Tehnoredactor: Teodora Roșca

Grafician: Silvia Preoțescu

Imaginați-vă că v-ați atins un obiectiv, ceva pentru care ați muncit foarte mult timp și pentru care ați depus un efort astronomic de mare. În loc să simțiți fericire și mândrie, aveți senzația că o parte din voi lipsește acum și că nu aveți chef să faceți nimic. De unde vine această senzație? Dacă ți s-a întâmplat vreodată sau pur și simplu vrei să afli mai multe despre asta, citește în continuare!

Ceea ce am descris mai sus este un lucru cu care majoritatea oamenilor se confruntă. În viața noastră, un obiectiv este ceva constant, pe o durată determinată sau nedeterminată de timp, pentru care ne pregătim. De fiecare dată când ne atingem o părticică din scopul pe care ni l-am setat, putem să ne felicităm pe noi înșine, să ne reamintim că toată munca pe care o facem dă roade. Efortul depus pentru obținerea unei reușite ne face să ne simțim productivi deoarece suntem ocupați cu ceva aproape mereu. Când acel obiectiv este atins, rutina noastră este dată peste cap: avem timp liber cu care nu știm ce să facem, iar sănătatea noastră mintală este cea care are de suferit cel mai mult în această situație.

În special atunci când ne pregătim intens pentru ceva și ne așteptăm să avem succes, această reușită nu se mai simte chiar ca o realizare, ci mai degrabă ca ceva neutru, care ne-a fost „implementat” în fericire, în mod subconștient. Așadar, dacă ne iese ceea ce ne propunem, nu simțim un exces de bucurie așa cum ne așteptăm, ci, mai degrabă, un sentiment monoton. Eu, de exemplu, am avut această experiență după ce am intrat la liceu; chiar dacă este cel la care mi-am dorit să studiez, nu am simțit bucuria la care mă așteptam. Cu toate acestea, este incorect să spun că nu am conștientizat importanța reușitei.

Problema mai mare apare când nu reușim să obținem ceea ce ne dorim. Atunci, ajungem să ne simțim foarte mici și neimportanți, ca și cum toată lumea are tot ceea ce-și dorește, iar noi nu. Chiar dacă încercăm să ne bucurăm pentru cei care au obținut ceea ce noi ne-am dorit, niciodată nu putem s-o facem în totalitate, fără a simți măcar un sentiment de gelozie și chiar ură. Această stare nu este neapărat față de persoana propriu-zisă, ci legată de abilitățile ei. Ea poate apărea, de exemplu, când nu primești locul de muncă pe care ți-l dorești, dar un prieten de-al tău, care poate nici nu s-a pregătit la fel de mult ca tine, este admis. În timp, este bine să ne acceptăm nereușita, să nu avem ranchiună pe ceilalți și să lucrăm în continuare pentru obiectivele noastre. Totul se întâmplă cu un motiv, deci este foarte posibil ca, în viitor, o oportunitate mai bună decât cea pe care ai ratat-o să apară în viața ta.

Științific vorbind, acest fenomen are și el o explicație. Dopamina, adică hormonul responsabil pentru fericirea și motivația noastră, este eliberată în cantități mult mai mari atunci când anticipezi o reușită. Dar, când îți atingi respectivul obiectiv, acel număr de hormoni scade, lăsându-ne, metaforic vorbind, cu un „gol de fericire” pe care s-ar putea să nu avem cu ce să-l umplem.

Atingerea unui obiectiv dă la iveală un altul pe care poate nici nu te-ai aștepta să-l ai. Este un ciclu infinit în viața omului, de care nu putem scăpa, ce ne poate aduce atât fericire, cât și tristețe. Cred că unul dintre cele mai clare exemple ar fi atunci când un om slăbește foarte mult. Când își atinge obiectivul inițial și nu este mulțumit, el vrea să se autodepășească prin a slăbi în continuare (lucru care n-o să-l mai satisfacă la un moment dat) sau prin alte metode. Acești factori pot duce, în cazurile extreme, la anorexie sau alte tulburări de alimentație.

Este foarte important să ne bucurăm de prezent, căci nu știm ce ne rezervă viitorul. Nu trebuie să ne bazăm pe ceea ce ne așteaptă, sau nu, peste o perioadă de timp, fiindcă mereu există posibilitatea să nu mai prindem ziua de mâine. Nu este bine nici să trăim doar în prezent; trebuie să existe un echilibru.

Câteva moduri care te pot ajuta să treci peste o nereușită/ să previi sentimentele negative care pot apărea după o nereușită sunt:

1. Setează-ți mai multe obiective - este optim să faci acest lucru pentru că, atunci când termini cu unul, ai altele pe care să te focusezi, deci este mai puțin probabil să te simți rău, sau, în orice caz, vei avea altceva pe care să te concentrezi;

2. Acordă-ți niște timp pentru tine - un scop este doar o mică parte din tine; pune preț pe a le descoperi și pe celelalte;

3. Gândește-te și la reușitele pe care le-ai obținut în trecut, nu doar la nereușita din prezent;

4. Consideră îndrumarea unor oameni care vor să atingă un obiectiv similar celui pe care tu deja l-ai realizat, pentru că te poate face să te simți ca și cum faci o diferență în viața cuiva.

Acestea fiind spuse, nu încerc să zic că a avea obiective este un lucru rău; ele sunt chiar opusul în mare parte din timp. Ne ajută să ne dezvoltăm pe plan personal, să ne depășim limitele, să întâlnim persoane noi etc. Totuși, trebuie să știm că valoarea noastră ca oameni nu este determinată de o reușită/ nereușită de moment, ci de o multitudine de factori, care ne constituie unicul nostru caracter.