​Relațiile intime dintre pacient și terapeut

​Redactor: Ana Cristică

Tehnoredactor: Alice Anescu

Grafician: Silvia Preoțescu

Nu cred că trebuie dezbătut faptul că relația dintre psiholog și pacient este foarte importantă pentru o terapie cât mai eficientă. Cu cât simpatizezi mai mult cu psihoterapeutul, cu atât îți va fi mai ușor să te deschizi față de el și acesta, la rândul său, va știi cum să abordeze tratarea problemei tale. Dacă nu ești mulțumit de abordare, ți se pare că te judecă, crezi că nu te înțelege este puțin probabil ca terapia să funcționeze, deoarece (cel mai probabil) este greu să fii vulnerabil cu o persoană de care nu îți place.

​ În primul rând, într-o astfel de situație, primul lucru care ar trebui făcut este comunicarea problemei: terapeutul tău ar trebui să-ți înțeleagă nemulțumirile și fie va lucra cu tine ca să afle ce stă la baza sentimentelor tale, fie îți va recomanda alt terapeut. La fel cum nu îți place de toți colegii de școală, este normal să nu te simți confortabil cu orice terapeut. Fiind o comunicare personală și intimă este foarte important ca ambii participanți să se simpatizeze.

​ Totuși, în momentul în care sesizezi că te calcă pe nervi terapeutul, că nu te înțelege, deși până atunci ați lucrat excelent împreună, se poate pune problema transferului. Transferul se manifestă atunci când sentimentele față de o altă persoană sunt în mod inconștient proiectate asupra psihologului. Acestea pot fi pozitive, negative, chiar și sexuale. Așadar, poate că furia simțită față de psiholog are de fapt legătură cu cea simțită față de părinți. Un alt exemplu ar fi cazul în care simți nevoia unei figuri materne și terapeuta prezintă astfel de trăsături, fiind protectivă și înțelegătoare, astfel încât se poate să vrei să te conectezi cât mai mult cu aceasta. Sau dacă psihologul la care apelezi seamănă cu un partener din trecut, există șansa să dezvolți sentimente romantice pentru acesta, mai ales dacă lucrurile cu partenerul respectiv au rămas în aer. Joji a explicat asta cel mai bine în melodia Glimpse of Us. Există și un studiu care a arătat că persoanele din comunitatea LGBTQ+ sunt mai predispuse să manifeste transfer de tip sexual, mai ales dacă nu au mulți apropiați în viața lor sau o familie care îi susține. Evident că psihologul ar trebui să fie pregătit și conștient de astfel de posibilități, de aceea comunicarea acestor sentimente este importantă pentru găsirea unei noi abordări în terapie.

​ Totuși, au fost cazuri în care și terapeutul s-a îndrăgostit de pacient. Acest fenomen se numește contra-transfer și este definit ca momentul în care terapeutul își proiectează sentimentele sale asupra pacientului, nu numai de iubire, ci și de furie, dezamăgire, frustrare. Deși este uman să ai sentimente, psihologii ar trebui pregătiți pentru astfel de situații, deoarece în multe cazuri pot dăuna procesului de terapie.

​ Un exemplu cunoscut a fost în anul ‘68 între pacienta Zipkin și Dr. Freeman. Pacienta s-a dus la psiholog după ce a experimentat niște probleme medicale. Deși aceste simptome au dispărut după câteva luni de terapie eficientă, atât doctorul, cât și clienta, au decis să continue pentru a afla mai multe despre afecțiune. Cu timpul, relația celor doi a devenit mai puternică, dar și mai intimă, astfel că aceasta i-a mărturisit că s-a îndrăgostit de el. Dr. Freeman a recunoscut reciprocitatea sentimentelor, ba chiar a îndemnat-o să își părăsească soțul și să se mute în apartamentul de deasupra cabinetului său. Aceștia au întreținut relații conjugale și au călătorit împreună. Ea s-a mutat la o fermă (care a fost finanțată de psiholog) și tot acesta a încurajat-o să participe la terapie de grup în care înotau dezbrăcați.

​ Poate că vă întrebați, totuși, ce este greșit în a te îndrăgosti atâta timp cât este reciproc. Unii poate admit că este chiar ceva ce nu poți controla. Freud își impune punctul de vedere legat de relațiile romantice dintre pacient și psihanalist, spunând că în nicio situație nu ar fi acceptabilă având în vedere dinamica relației. Psihologul are un avantaj de putere, iar dacă pacientul se „îndrăgostește” de acesta, nu se poate considera niciodată că este real, că ar fi datorită personalității sau farmecului psihologului. Îndrăgostirea pacientului de psiholog are loc în circumstanțele terapiei și ale analizei. Atunci când o pacientă ce nu a simțit prezența unei figuri paterne în viața sa, interacționează cu un bărbat psiholog care o ascultă și își dă interesul față de ea, există posibilitatea ca pacienta să se îndrăgostească de el, dar nu are nicio legătură cu persoana sau personalitatea psihologului, ci cu nevoia acesteia de afecțiune paternă.

​Statistic vorbind, 90% din persoanele ce au întreținut relații sexuale cu terapeuții lor au fost afectate negativ. Drept consecință, o parte au avut nevoie de spitalizare din cauza daunelor, mai ales că aproximativ 10% dintre acestea au fost agresate sexual înainte de a întreține astfel de relații cu psihologul. Aceste evenimente le afectează negativ din cauză că le pot distruge încrederea în ceilalți oameni și chiar pot dăuna formării noilor relații. Dacă nu poți avea încredere nici în propriul psiholog, în cine mai poți avea încredere? Este de menționat că doar 17% din acești pacienți s-au recuperat în totalitate. Totuși, un lucru poate măcar puțin încurajator este că 57% din psihologi au apelat la supervizare și consiliere după ce s-au simțit atrași de proprii pacienți. Alt studiu arată că sunt mai mulți bărbați terapeuți, decât femei terapeute care întrețin relații romantice cu pacienții și că, în general, femeile psiholog evită să primească drept pacienți bărbați atractivi.

​ Deși este nevoie de o mare grijă în timpul terapiei, fiind un proces delicat, unii terapeuți au dezvoltat ceva numit anxietate de contratransfer. Aceasta reprezintă fenomenul în care terapeuții încearcă să nu fie prea prietenoși sau să arate că nu le pasă prea mult, din frica de contratransfer sau chiar din frica de a da iluzia pacientului că între ei se poate întâmpla ceva. Așadar, evită contactul fizic sau conversații poate chiar necesare la terapie, din frica de a nu cădea în plasa acestei condiții umane sau de a nu face vreun rău pacientului.

​De aceea, este foarte important ca psihologul la care apelați să fie conștient de toate posibilitățile și fenomenele enumerate mai sus, pentru a avea succes în terapie.