Psychological first aid (PFA)

Sinceră să fiu, prima dată când am auzit de Prim-ajutor psihologic am crezut că seamănă

cu primul ajutor medical. Într-un fel nu am greșit, însă nu era nici ceea ce crezusem eu. Mă gândeam că dacă învăț să fac asta, voi putea striga și eu „La o parte! Știu sa îl ajut!” daca voi vedea pe cineva având un atac de panică. De fapt, este ceva mai mult de atât, este un mod de a ajuta copiii, adulții sau bătrânii în urma unui eveniment traumatic. Oamenii afectați de orice fel de tragedie majoră, fie ca victime, fie ca observatori, au nevoie de acest ajutor pentru a putea

face față situației. PFA este utilizat, de cele mai multe ori, în urma unor dezastre naturale, când oamenii se confrunta cu sentimente de stres, nedreptate și confuzie.

Acest tip de prim-ajutor a fost dezvoltat de Crucea Roșie din America după tragedia turnurilor gemene de pe 9 septembrie 2001. Astfel, începând din 2001, dupa Conferința despre violența în masă a Institutului Național de Sănătate Mentală din SUA, primul ajutor psihologic este metoda preferată de intervenție timpurie. Având loc imediat după tragedie, când victima se simte singură, pierdută, sau chiar poate cădea în stări depresive, prim-ajutorul psihologic este chiar mai presus de terapia post traumatică, și doar dintr-un singur motiv: victima primește suport și emaptie imediat după eveniment, când este încă în stare de șoc. Cea mai populară metodă este cea care se numește „RAPID method”. Ce înseamnă ea și de la ce vine acronimul? Fiecare literă reprezintă câte o etapă în această intervenție.

- „R” vine de la „Rapport and Reflective listening”. În această primă etapă, este important ca persoana specializată să se prezinte victimei și să îi explice care este rolul lui acolo. Apoi, oricât de banal ar părea, trebuie să asculte și doar să asculte. Este esențial să înțeleagă povestea victimei și ce a afectat-o cel mai mult, pentru a reuși să o ajute cât mai eficient posibil. Din când în când, validarea sentimentelor și reconfirmarea faptului că experiența lui este înțeleasă, sunt

elemente cheie. -„A” vine de la „Assessment”, mai precis Evaluarea celor în cauză. Cei afectați se împart 3 mari grupuri: „Eustress”, „Distress” și „Dysfunction”. „Eustress” conține oamenii care nu au

nevoie de niciun fel de intervenție. Între 60% și 90% dintre oameni se găsesc în categoria de „Distress”, unde se află cei la care se pot observa efecte adverse ale tragediei, atât în plan

psihologic (teamă, coșmaruri, retrăirea evenimentului), cât și în plan fizic (modificări ale

apetitului, scăderea imunității) sau chiar spirituale (punerea la îndoială a credinței). Acest tip de

grup se poate adapta ușor la noua viață și are nevoie doar de ținere sub control. Mulți însă pot

cădea în grupul „Dysfunction”, unde se regăsesc între 5% și 49% dintre victime. Aceștia au o

reacție mult mai severă, făcând față situației mult mai greu. Aceștia pot avea gânduri de suicid,

atacuri de panică, depresie imobilizatoare, încetarea credinței, sau, în cazuri rare, chiar și

halucinații. Acest tip de grup are nevoie de asistență imediată, mulți având deja mediacție

psihiatrică, aceste comportamente fiind rezultatul întreruperii tratamentului.

-Următoarea literă este P care se referă la Prioritizarea nevoilor. Aici este aplicată

piramida nevoilor a lui Maslow, pornind de la nevoile fiziologice (care în acest context este

reprezentată de asistența medicală), continuând cu garantarea siguranței, apoi asigurarea nevoilor

în plan psihologic, de exemplu: acceptare, suport și stabilizare emoțională.

- Intervenție este cuvantul de la care provine următoarea inițială, aceasta punând accentul

pe tot acest proces de stabilizare și aducând câteva tehnici specifice. Pentru persoanele care se

află într-o stare ușor instabilă este esențial să îi încurajăm către o activitate cu un scop precis și,

pe cât posibil, sfătuindu-i să nu acționeze impulsiv sau să amâne orice fel de schimbare majoră în

viața lor, într-un moment atât de delicat. De asemenea, pentru reducerea stării de stres este

recomandată explicarea celor întâmplate, insuflarea speranței și chiar corectarea informațiilor

false. Pentru înțelegerea acestui ultim aspect voi prezenta un exemplu: Un bărbat auzise că în

stările acestea de stres, în urma evenimentelor tragice, este foarte posibil să apară gânduri de

omucidere, astfel fiind complet convins și terifiat că își va omorî soția din cauza unei crize.

Ulterior, după corectarea informației, bărbatul a fost mult mai calm înțelegând probabilitatea

mică a acestei reacții.

-Ultima literă, și de altfel ultima etapă este continuarea relației cu victima și a rămâne la

dispoziția acesteia. Victima poate beneficia de câteva întâlniri, la câteva săptămâni de la

eveniment pentru a observa stadiul în care se află. Este complet normal ca starea acesteia să

stagneze sau chiar să se deterioreze, însă dacă după trei astfel de reîntâlniri, nu există nicio

îmbunătățire, este recomandată terapia post traumatică cu un specialist.

În concluzie, prim-ajutorul psihologic este o metodă bazată pe înțelegere și identificare

afectivă prin care se poate ajuta o persoană ce tocmai a supraviețuit o tragedie. Pentru a oferi

prim-ajutor psihologic este nevoie de un curs specializat, fără acesta chiar și psihologi sau

psihiatrii neputând să practice această metodă din cauza tendinței acestora de a căuta o rezolvare,

nu doar de a oferi confort.