Cu toții ne-am confruntat în viață la un moment dat cu sintagma „Mergi la psiholog, ești nebun. ”, lucru care nu poate fi decât greșit. Această idee s-a implementat în societate din cauza dezinformării sau pur și simplu din cauza persoanelor care judecă și își dau cu părerea fără a cunoaște destul de bine diferențele. Fiind primul articol al acestei reviste, mă simt dator față de voi, de cititiori, să clarific din start un element ce la prima vedere pare banal, dar este fără doar și poate esențial în cunoașterea și studierea aparatului psihic.
Voi începe bineînțeles cu etimologia cuvintelor că să vedem ce înseamnă fiecare și de unde provine. Termenul de „psihologie” provine din greaca veche și este compus din două cuvinte și anume „psychē” ce înseamnă suflet și „–logia” ce înseamnă studiu, deci, dacă este să concluzionăm, putem spune că psihologia este studiul sufletului. Aceasta este o denumire populară cu siguranță, nu una științifică și este bazată foarte mult pe o interpretare spirituală a ceea ce poate însemna. Dacă ar fi să spunem ce este psihologia cu adevărat, din punct de vedere științific am zice extrem de multe, depinzând de cum ne raportăm la ea, dar ca o generalitate considerăm că psihologia este știința care se ocupă cu studiul fenomenelor psihice prin intermediul unor metode specifice în vederea identificării unor legi, cu scopul de a cunoaște și a optimiza viața atât psihică cât și fizică a individului. Îmi permit acum să dau câteva exemple de definiții ale celor mai mari psihologi care au trăit: „Psihologia este studiul științific al inconștientului. ”-Sigmund Freud(considerat părintele psihanalizei), „Psihologia este descrierea și explicarea stărilor de conștiința în calitate de stări de conștiință. ”-William James(unul dintre cei mai mari reprezentanți ai introspecționismului-psihologia conștientă), „Psihologia este știință comportamentului.”- J.B.Watson(unul dintre cei mai de seamă behavioristi-psihologia comportamentului). Lista de citate poate continua,de unde denotă faptul că psihologia este un domeniu complex și surprinzător, de noi depinzând modul în care ne raportăm la aceasta.
Acum că am explicat în ce constă psihologia, aș vrea să discut despre ce reprezintă psihiatria. Din nou voi începe cu etimologia, astfel încât acest termen provine tot din greacă veche și este compus din „psyché” care știm că înseamnă suflet și „-iatros” care înseamnă medic, astfel încât este o ramură a medicinei. Până nu demult, psihiatria și psihologia se aflau în strânsă legătură și încă se află, dar au început să apare diferențe. În secolele trecute, mai ales în secolul XIX și începutul secolului XX nu există noțiunea de psiholog ci de psihiatru, cu toții urmând facultatea de medicină. Mai târziu a început să se formeze și o școală special dedicată domeniului psihologiei. Mai exact, psihologia a fost considerată până la finalul secolului XIX o parte a filosofiei. De aceea putem confunda termenii și tot de aceea marii psihologi ai secolelor trecute sunt considerați psihiatrii și nu psihologi. Dar cum am spus, societatea a evoluat astfel încât în zilele noastre se pot face distingeri clare între un medic psihiatru și un psiholog.
În primul rând, medicul psihiatru are la baza Facultatea de Medicină, care cu toții știm în ce constă, pe când psihologul urmează Facultatea de Psihologie. Din acest aspect mai reies câteva lucruri, cum ar fi: medicul are dreptul să prescrie pacientului un tratament medicamentos, pe când, ca psiholog este ilegal să prescrii tratamente medicamentoase chiar dacă ai cunoștințe despre acestea.(în SUA este legal în 5 state ca psihologul să prescrie rețete, dar doar dacă au și pregătire separată în această direcție). Acestea ar fi diferențele de pregătire din punct de vedere academic.
În al doilea rând, trebuie să vorbim și despre diferențele în practică. În timp ce medicul psihiatru lucrează într-un spital pentru a trata diverse afecțiuni ce în general necesită medicamentație precum: schizofrenia, tulburările bipolare, depresia severă, tulburărlie de stres post-traumatic (PTSD); psihologul poate lucra și el într-un spital, însă metodele de tratament sunt diferite. Acesta din urmă folosește în principal terapia prin discuție, vorbește cu pacientul pentru a găsi problema și pentru a o rezolva. Face acest lucru, cum am spus, prin comunicare orală sau prin diferite metode, spre exemplu aplică terapia prin joacă la copii(lucru pe care psihiatrii nu îl fac). Această terapie prin joacă scoate la iveală câteva trăsături comportamentale ce trebuie îndreptate dacă este cazul.
Din ce am spus mai sus putem trage următoarele concluzii care să facă și mai clară diferența dintre aceste două domenii: psihiatrul prescrie medicamente în timp ce psihologul nu, psihiatrul are o diplomă de absolvire a Facultății de Medicină pe când psihologul are o diplomă de absolvire a Facultății de Psihologie, psihiatrul tratează probleme de natură biochimică(demență/alienare, psihoze etc.), iar psihologul probleme de natură comportamentală ce țin strict de procesele psihice și probleme legate de emoții.
Sper că prin acest articol v-am captat atenția și cel mai mult sper să va fi făcut să înțelegeți care sunt diferențele. Nu uitați, dacă simțiți că ceva nu este în regulă la nivelul psihicului, nu ezitați să cereți în prima faza ajutorul psihologului deoarece nu este nicio rușine să treceți prin momente mai dificile în care să aveți nevoie de ajutor.
Comments