Psihologia puterii

redactor: Rareș Popa

tehnoredactor: Alexandra Anghel

grafician/ fotograf: Lavinia Dumitru

​Puterea, adânc înrădăcinată în natura omului, este o nevoie profund diferită de cele întâlnite în piramida lui Maslow. Puterea nu cunoaște limite, ea este la nesfârșit o forță seducătoare ce corupe, fiind adesea asociată persoanelor al căror interes este de a o folosi în scopuri proprii, așa cum George Orwell amintește: „Puterea nu este un mijloc, puterea este un scop în sine.”, iar felul în care alegem să atingem acest scop este cel care ne influențează cursul vieții. În acest articol vom pune în lumină puterea ca forță ce ne modelează viața și duce la nașterea tiranilor.

​Experimentul Stanford este cunoscut pentru felul în care ne face să privim influența puterii asupra unui om. În celebrul experiment din subsolurile universității Stanford, psihologul Philip Zimbardo a repartizat aleatoriu mai mulți studenți voluntari, atribuindu-le rolul de gardieni sau prizonieri, un tip extrem de relație de putere. În urma împărțirii rolurilor, gardienii închisorii au ajuns într-un timp scurt la forme absolute de abuz de putere, torturându-și prizonierii. Astfel, rezultatul experimentului dovedește că, la nivel psihologic, puterea duce la lipsa de empatie și înțelegere din partea celor ce o dețin sau așa cum Lord Acton enunță: „Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe în mod absolut.’’.

​Cu privire la putere, una dintre cele mai faimoase opere ce explorează felul în care aceasta trebuie folosită îi este atribuită lui Niccolo Machiavelli; cartea, intitulată „Principele”, la prima vedere, poate fi recunoscută ca un manual pentru tirani, ea amintind că „e mai sigur să fii temut decât iubit”. Extinderea operei clarifică argumentul anterior și face apel la natura umană. Loialitatea și supunerea oamenilor îi sunt necesare unui conducător, iar între bunăvoință și cruzime, istoria a dovedit că cea din urmă este mai de încredere. Pe de altă parte, Machiavelli nu pledează pentru folosirea cruzimii ca un lucru bun și necesar. Este important să privim influența (și implicit puterea) nu ca pe o valoare ce poate fi atinsă prin forță, constrângere sau manipulare, ci una care poate fi dobândită apelând la interesele, nevoile și visurile oamenilor ce doresc să se implice pentru realizarea unui scop.

O adevărată problemă o constituie setea de putere a omenirii, întrucât necesitatea unui minim de putere este cea care ne permite realizarea ambițiilor, dar prea multă poate corupe, căci „dragostea de putere este demonul oamenilor”. Friedrich Nietzsche spunea: „Lasă-i să aibă totul: sănătate, mâncare, un loc unde să trăiască, divertisment; sunt și rămân nefericiți și descurajați”. În sprijinul aforismului anterior putem privi poveștile cuceritorilor precum Napoleon Bonaparte sau Alexandru cel Mare, oameni ce au putut avea orice, însă nimic nu i-a putut opri din a căuta și mai multă putere.

Efortul nesfârșit de a avea cât mai multă putere poate fi observat și în societatea de astăzi, o dovadă a imposibilității oamenilor de a abandona această dorință. Prin urmare, pentru o societate prosperă trebuie să existe reguli care să ajute la folosirea puterii în modalități de promovare a vieții și care limitează acumularea acesteia în mâna unui singur grup sau a unei persoane. Tipul de putere folosită în slujba instaurării acestor reguli nu trebuie să fie asemănător cu cel care îi alimentează pe dictatori, altfel aceștia nu vor sfârși decât înlocuiți de unii noi. Tirania poate fi pe deplin respinsă doar prin adoptarea unei maniere libere de a trăi, iar acest lucru presupune cultivarea puterii personale, putere obținută în urma auto-realizării în care există armonie în lumea noastră interioară și învățăm să ne adaptăm la cea exterioară.

În final, vă invit să considerăm puterea o valoare ce aduce atribute pozitive în mâna oamenilor potriviți. În fond, conducători incoruptibili, în pofida puterii absolute pe care o posedă, există și vor exista în continuare dacă poporul condus va acționa împotriva totalitarismului prin cultivarea puterii individuale și alegerea libertății.