Psihologia genetică

Redactor: Ana Cristică

Tehnoredactor: Amalia Căzănaru

Fotograf: Ana Voiculescu

Genetica este un subiect atât de frumos și complex, deoarece ne face să ne simțim speciali, dar asta pentru că așa și stau lucrurile. Omul este o „experiență unică, irepetabilă” datorită variabilității: doi părinți pot crea un număr de combinații genetice egal cu 10 la puterea 270. Așa că, dacă fostul tău partener îți spune că nu o să mai găsești pe nimeni la fel, din fericire, chiar nu o să mai dai de nimeni exact ca el.

Pentru a vorbi de genetică este imposibil să nu fie menționat Gregor Mendel. Acesta a fost un biolog austriac cunoscut și ca părintele geneticii. Făcând experimente pe plante a creat „Legile eredității lui Mendel”, așa cum sunt cunoscute astăzi. Aceste legi arată însemnătatea genelor dominante în comparație cu cele recesive și faptul că poți fi purtător, la nivelul genotipului („constituția genetică a unui individ, care se stabilește în momentul fecundației și rămâne constantă tot timpul vieții”), dar la nivelul fenotipului („totalitatea caracterelor vizibile, măsurabile, aspectul pe care un individ îl prezintă observatorilor”) să fie indepistabil.

Au existat dezbateri privind influența și importanța genelor în psihologia umană, deoarece alți oameni de știință argumentau că mediul în care crește un individ este cu mult mai relevant. În prezent, este cunoscut faptul că atât factorul ereditar, cât și cel al mediului au o mare influență asupra oamenilor, adeseori funcționând chiar împreună, fiind interactive.

Un cercetător numit John Money a vrut să demonstreze că mediul este cel mai puternic factor în dezvoltarea omului, dar a eșuat lamentabil. Acesta a încercat prin experimentul lui să crească un băiat ca o fată, dorind să arate că genul este doar un concept social, condiționat de modul în care ești crescut. A reușit să realizeze acest lucru, deoarece circumcizia băiatului la naștere nu a reușit, iar atunci a fost operat pentru a-i schimba sexul. Băiatul nu a aflat pana în adolescență de adevărata sa identitate și, în final, a ajuns să își facă din nou schimbarea de sex.

Spre exemplu, un copil care are un părinte cu schizofrenie are 40% șanse de a moșteni boala, chiar și în situația în care nu este crescut de părintele respectiv. Totuși, dacă copilul are și un geamăn căruia i s-a declanșat boala, atunci șansele cresc la 50%. Acest lucru ne arată că nu doar genetica este singurul factor ce contribuie la psihologia umană.

Un experiment realizat pe maimuțe a dus la descoperirea că până și anxietatea poate fi transmisă genetic. Creierul primatelor era scanat în timp ce se aflau în situații stresante și s-a descoperit că cel al părinților lor era afectat în același mod în situații stresante. În imagini se putea observa activitate intensă în aceeași ordine și în aceleași zone: cortexul orbitofrontal, amigdala și sistemul limbic.

În cazul depresiei, lucrurile sunt destul de neclare. Având în vedere că mulți din oamenii afectați de depresie nu recunosc sau nu optează pentru un tratament, factorul ereditar nu este bine cunoscut. Totuși, un studiu a arătat că cel puțin 40% din pacienții cu depresie aveau în familie un membru apropiat care suferea de același lucru.

Este de menționat faptul că ereditar nu înseamnă că este obligatoriu de a moșteni și chiar poate fi evitat sau prevenit. O boală ereditară cognitivă este feniceltonuria, care presupune existența în corp a unor niveluri crescute de fenilalalină, având un impact negativ sever care duce la retard mintal. Însă, cu tratamentul corect și cu o dietă strictă poate fi oprită manifestarea acesteia, deci factorul genetic poate reprezenta doar o predispoziție.

Așadar, genetica are clar o mare influență asupra noastră din punct de vedere psihologic, însă este în strânsă legătură cu mediul în care ne dezvoltăm și nu putem da vina doar pe una dintre ele pentru unicitatea noastră. Totuși, acesta nu este un motiv suficient să te întorci la fostul tău partener, oricât de special ar fi.