Psihologia cultelor

Redactor: Riana Kacic

Tehnoredactor: Amalia Căzănaru

Grafician: Raluca Șerba

Cultele au fost și încă sunt un subiect de interes al publicului general. Cultul, în numeroasele sale forme, poate fi considerat chiar intim văzut de dinafară: o comunitate închisă, cu propriile sale reguli, cu o organizare internă ce nu ține cont de restul societății. Această neconformare este ceea ce sporește notorietatea cultelor. Mulți iubitori de true crime probabil că au văzut diferite documentare și interviuri și au citit articole despre culte celebre, precum Heaven’s Gate, Children of God, The Manson Family și altele, cu o fascinație aproape morbidă pentru linia ce separă o comunitate aparent perfectă de un grup periculos.

Așadar, ce este un cult? Cultele sunt grupuri sociale care sunt definite de credințele și ritualurile religioase, spirituale sau filosofice neobișnuite sau de interesul lor comun pentru o anumită personalitate, obiect sau scop. Acestea s-au remarcat în special în anii ‘60 și ‘70, o perioadă tulburătoare din punct de vedere politic și economic, caracterizată de evenimente, precum asasinarea lui Kennedy, Războiul Rece etc. care au provocat multă anxietate, neliniște și stres oamenilor de rând. Astfel, în dorința de a se simți în siguranță și de a avea un anumit control asupra vieților lor, oamenii au apelat la culte.

Cultele prosperă nu pentru că oamenii sunt nebuni, ci pentru că au două dorințe: să aibă o viață semnificativă și să fie îngrijiți, să se simtă protejați și în siguranță, să-și găsească un cămin. Adulții, considerați autonomi și capabili de a se descurca pe cont propriu, ignoră dorințele ascunse de a avea părinți și de a fi iubiți, admirați și adăpostiți de grupul cuiva. Acestea generează o fantezie care poate transforma un lider într-o figură parentală, înțeleaptă, protectoare, iar un grup într-o familie apropiată, care acceptă. În acel vis, ei se simt în siguranță.

Pentru ca un cult să aibă succes este necesar să țină cont de anumiți factori, cum ar fi conformitatea cu restul grupului, dependența de un lider, evitarea persoanelor cu idei și opinii diferite de cele ale majorității și excluderea străinilor.

Ca ființe sociale, suntem cu toții supuși unei mentalități de turmă. Încă de la naștere se așteaptă de la noi să respectăm mentalitatea familiei. Părinții noștri sunt primii noștri „lideri”. Când creștem, devenim independenți în anumite privințe, însă unele aspecte deprinse în anii formativi vor rămâne alături de noi tot restul vieții. Puterea enormă a grupului este evidențiată în faptul că, dacă asistăm la un atac în stradă, este mai probabil să ajutăm dacă suntem singuri decât dacă suntem într-o mulțime sau un grup, pentru că, dacă alții sunt în preajmă, căutăm la ei indicii despre cum să ne comportăm. Așa funcționează și un cult. Cei care nu se conformează cu restul, sunt excluși, iar această frică de a fi excluși îi motivează pe membri să nu se abată de la obiectivele grupului. Liderii de cult necesită loialitate și nu tolerează nicio critică. Pentru ei, puterea trebuie să fie absolută și susțin că sunt călăuziți de cunoștințe speciale sau revelații divine. De asemenea, informații despre alte idei sunt interzise și profund descurajate, iar idealurile cultului sunt promovate la nesfârșit. Membrii sunt ținuți ocupați, pentru a le distrage atenția de la observarea stării lor în schimbare și a ceea ce se întâmplă cu adevărat. Cei care fac parte dintr-un astfel de cult sunt încurajați să îi excludă și chiar să îi devalorizeze pe străini, pe oricine le critică stilul de viață și chiar familia. Totul este alb-negru: „Cei din afară sunt răi, noi avem dreptate!”. Niciun cult de succes nu a proclamat vreodată: „Poate că greșim!”.

Niște subcategorii de culte includ: cultele destructive, în care membrii, prin acțiuni deliberate, au rănit fizic sau au ucis alți membri ai propriului grup sau alți oameni, iar cea mai frecventă acuzație este abuzul sexual; cultele apocaliptice, unde grupurile cred în apocalipsă, care prezic dezastru sau care încearcă să-l provoace; cultele politice, unde principalul interes este în acțiunea și ideologiile politice; cultele poligamice, în care se promovează căsătoria dintre mai multe persoane, de obicei un bărbat și mai multe femei; cultele rasiste și teroriste.

Culte reale:

Cazul 1: Aum Shinrikyo

Aum Shinrikyo este un cult apocaliptic japonez, fondat în 1985 de Shoko Asahara. Numele cultului înseamnă „adevăr suprem”, iar acesta a primit statut de organizație religioasă în 1989, când Asahara a căpătat zeci de mii de adepți, dintre care mulți erau studenți la universități de elită. Erau tineri din medii academice stresante care aveau să urmeze o carieră la fel de stresantă și care au „evadat” alăturându-se cultului care le promitea o viață mai semnificativă. Liderul Aum, susținea că este reîncarnarea lui Iisus și că este, de asemenea, primul iluminat după Buddha. Se presupunea că el poate să controleze vremea și să leviteze. Principala credință a cultului era aceea că sfârșitul lumii era iminent și că doar membrii Aum Shinrikyo vor supraviețui. Acest grup este cel care a efectuat atacul mortal cu sarin, o substanță nocivă dezvoltată de naziști în cel de-al Doilea Război Mondial, la metroul din Tokyo în 1995. Mulți dintre membrii proeminenți ai organizației au fost arestați, iar Shoko Asahara a fost condamnat la moarte. Acesta a fost spânzurat, ceea ce este ironic, considerând că el zicea că poate să leviteze și că îi poate învăța și pe alții acest lucru.

Cazul 2: Peoples Temple

Adesea considerat paradigma cultului distructiv, Peoples Temple a fost un cult activ din 1954 până în 1978, fondat în Indianapolis, Indiana de preotul Jim Jones. Grupul promova un mesaj care combina elemente ale creștinismului cu ideologia comunistă și socialistă, dar și egalitatea rasială. După ce Jones a mutat grupul în California în anii ‘60 și a stabilit mai multe locații în tot statul, inclusiv sediul său din San Francisco, cultul a creat legături cu multe personalități politice, pretinzând că are 20.000 de membri (deși avea în jur de 3.000-5.000). Este faimos pentru „Masacrul Jonestown” care a avut loc pe 18 noiembrie 1978, unde peste 900 de membri au murit într-o sinucidere-crimă în masă. A avut loc, după cum sugerează și numele, la Jonestown din națiunea sud-americană Guyana. Jim Jones a murit împușcat în cap și se presupune că a fost sinucidere.

​Cultele au devenit sinonim cu „răul” din cauza numeroaselor organizații care au comis atrocități în istorie. Fundamental însă, un cult are la bază o figură carismatică și mulți adepți. În prezent, putem compara aceste culte cu devotamentul unora pentru anumite celebrități sau figuri politice, însă acestea nu sunt menționate în conversația despre culte, în principal din cauza conotației negative. Totuși, cultele rămân un subiect fascinant, un studiu al manipulării în masă, al efectului de turmă și al liniei fine dintre utopie și distopie.