Psihologia criminalistică

Redactor: Maria Vasile

Grafician: Alexandra Onofreiciuc

Cred că toți ne gândim de unde a pornit toată nebunia asta cu criminalii și gândirea din spatele unei aparențe „nebune”? Unii ar răspunde la întrebarea aceasta bazându-se pe diferite seriale, cum ar fi Mind Hunter sau chiar Profilage (pentru cei pasionați de seriale în limba franceză), fiecare persoană și-a făcut cumva o idee prin intermediul Netflix-ului. Dar dacă v-aș spune că și voi puteți face asta, că există o profesie ce observă gândirea din spatele criminalilor? Această curiozitate a dus la nașterea psihologiei criminalistice în secolul al 19-lea, ce a creat o întreagă arie ce ajută în cadrul rezolvării diferitelor mistere ce se leagă de către criminali mai mult sau mai puțin cunoscuți. În zilele de astăzi am auzit despre gândirea a multor criminali, dar ceea ce nu cunoaștem sunt persoanele ce au descoperit gândirea din spatele acestora.

Cum? O întrebare bună. Psihologii de acest tip, după cum probabil știți, observă gândirea, intențiile și reacțiile criminalilor. Se poate judeca a fi „psihologul” special pentru criminaliști, gândirea acestora fiind una neînțeleasă, astfel crearea unor proceduri evaluatorii ce rezultă un diagnostic și o explicație au fost necesare. Sună simplu, dar lucrurile nu stau chiar așa, sunt puțin mai complicate, mintea unor persoane considerate „bolnave” de către societate trebuie înțelese cu exactitate de către persoane ce aparțin acestei societăți, dar lăsând judecată în spate pentru a avea un rezultat cât mai exact. În 1981, profesorul Lionel Haward, ce este crezut a fi unul dintre „tații” psihologiei de acest tip, a descris posibilitatea aplicării acestei profesii în 4 moduri.

În primul rând, avem studiul clinic, ce oferă psihologului șansă de a face anumite teste pe criminal, de a lua interviuri și de a ajută cu un verdict în ceea ce privește starea să mentală, poliția sau alte organe. În cazul în care se găsește o problema mentală, criminalul nu este considerat apt pentru a vorbi în tribunal. Această metodă oferă răspunsuri în mai multe arii, de la cea medicală până la cea legală, măsurând aptitudinea persoanei de a judeca o situație.

Apoi, cea de a doua metodă, este cea experimentală. Se aseamănă cu cea clinică deoarece pot fi făcute anumite teste pe criminal pentru a aduce un verdict, dar diferența este țelul psihologului. În această situație, acesta are mai multă libertate, trebuie să facă mult research și să răspundă la întrebări amănunțite. Există o gamă mult mai largă de sentimente și gânduri interpretabile, ce pot ajuta sau descuraja psihologul. Această arie poate fi una fascinantă, una în care există căutări ce se leagă de diagnosticul final al psihologului, răspunsul nefiind dat direct de către un test, ci din indicii multiple. Interesant, nu? Depinde ce tip de psiholog doriți a fi.

A treia a metodă o veți găsi în limba engleză ca „Actuarial” și e ceva mai teoretică. Odată ce este aleasă această cale, psihologul se bazează pe statistici când trebuie să presupună probabilitatea ca un criminal să mai înfăptuiască încă o dată o crimă de orice tip. Poate fi considerată mai simplă decât celelalte, din punctul de vedere al unora, dar nu trebuie să uităm de responsabilitatea pe care o simte în momentul în care decide dacă ar mai putea să înfăptuiască o crimă sau nu. Nu numai viața unui om este în joc, ci a tuturor, nu-i așa ?

Ultima metodă poate fi interesantă pentru cei pasionați atât de poliție cât și de psihologie. Această presupune în ajutarea găsirii unui criminal după anumite strategii „tipice” unui tip de gândire, pe baza căruia polițiștii, alături de acest tip de psihologi, au o șansă în găsirea persoanei vinovate. Această metodă oferă un ajutor pentru psihologi, întrucât aceștia au datele observatorii necesare date de către acțiunile clare ce au fost înfăptuite, fiind o bază ajutătoare pentru a rezolva anumite crime. Aceasta conferă o privire mult mai atentă asupra detaliilor, dar acest lucru aduce psihologul în centru acțiunii.

Așadar, seamănă cu filmele și serialele, dar nu chiar, ca orice din viață reală, există o complexitate asupra lucrurilor. Psihologia criminalistică oferă o imagine în mintea unui om ce a înfăptuit o crimă, te lasă în diferite modalități să vezi cât de clar se poate cum stau lucrurile cu gândirile neobișnuite și să încerci a ajută atât persoană respectivă, cât și victimele, prin teste sau chiar muncă de teren.