Psihologia binelui vs răului

Redactor: Valentina Cernea

Grafician: Ilinca Teodora Ciochia

Știm cu toții ce este bine și ce este rău, ni se pare ceva intuitiv, știm cum se simte o veste bună și cum se simte una proastă, dar oare aici se oprește? Când suntem mici știm din prima ce este bine sau rău? Cum percep oamenii binele versus răul? De ce suntem atrași de personaje ficționale negative? De ce dăm mereu click pe știri negative?

În primul rând, copiii cunosc diferența dintre bine și rău înainte de a ajunge la vârsta de doi ani, potrivit cercetărilor actuale. Oamenii de știință au descoperit că bebelușii cu vârste cuprinse între 19 și 21 de luni înțeleg corectitudinea intuitiv și o pot aplica în diferite situații. Cercetătorii spun că bebelușii vor urmări mai mult o scenă dacă consideră că conține ceva nedrept, anumite tendințe fiind găsite chiar si la bebeluși de doar 3 luni, în urma anumitor experimente în care copiii urmăresc anumite scene. De exemplu, păpușile pot fi folosite pentru a demonstra un comportament bun și rău. Într-un caz, o marionetă se luptă să deschidă o cutie. O altă marionetă, marioneta „bună”, o ajută să deschidă cutia, în timp ce alta, cea „rea”, trântește cutia. Mai mult de 80% din timpurile în care se desfășoară experimentul, bebelușii vor selecta marioneta „bună” atunci când li se prezintă ambele marionete și li se dă șansa de a alege una dintre ele.

Așadar, chiar dacă nu ne învață cineva direct ce înseamnă binele sau răul, tot putem empatiza cu cei din jur și să reacționăm diferit lucrurilor corecte față de cele greșite. Totuși, cum ajungi de a alege marioneta bună la a fi atras de personajul negativ dintr-un film? Oamenii se nasc cu o moralitate puternică, sentimentul binelui și al răului este deja în noi, dar natura omului este influențată cel mai mult de un lucru: societatea, care apoi se reflectă în ego-ul tuturor. Cercetările sugerează că oamenii sunt atrași de versiunile negative ale lor, atâta timp cât conceptul lor de sine nu este amenințat. Chiar dacă ne stă în fire să alegem mereu binele, factorii externi din lume ne afectează starea emoțională interioară atât de mult încât să ajungem să alegem fix inversul, suntem atrași de ceva mai nou și mai misterios.

De asemenea, multe studii au încercat să aprofundeze anatomia comportamentului uman și multe dintre ele au reușit să stabilească un set de parametri și factori declanșatori care ne fac să realizăm anumite acțiuni. Mulți oameni cred că cheia înțelegerii comportamentului individual stă în spatele desfășurării rețelei complexe de receptori chimici și a interfeței neuronale din creierul nostru. Dacă acțiunea efectuată are ca rezultat un set corect de stimuli chimici, suntem mai înclinați să repetăm ​​acțiunea respectivă și să creăm un sistem de recompense. La urma urmei, tot ce ne dorim este să ne simțim bine. A ne simți bine înseamnă a ne proteja de amenințări și, pentru a face acest lucru, trebuie să identificăm lucrurile rele. Din păcate, am devenit destul de pricepuți în timp. Când identificăm ceva negativ, suntem atrași de el. Suntem obligați să dezvăluim misterul și să adunăm cunoștințe despre lucrurile negative. În mediul online, aceasta înseamnă că avem tendința de a da click pe lucruri care sunt negative. Dau acest exemplu pentru că este ceva atât de comun să te uiți intenționat la un clip trist sau să citești o știre tragică, dar este totuși ceva ce sună atât de normal dacă privești imaginea din ansamblu? Rămâne la latitudinea fiecăruia care este răspunsul

Așadar, tot ce știm clar este că ne naștem cu un set de valori morale prestabilite, dar partea interesantă este cum se schimbă în timp. Factorii externi oare ajută, sau doar le strică? Depinde de persoana la persoana. V-ați gândit vreodată cum vi s-a schimbat vouă setul de valori morale în ani?