.jpeg)
Redactor: Ionică Monica
Tehnoredactor: Dumitru Alesia Gabriela
Grafician: Stan Eduard Mihai
PR: Sebastian Ioana-Sofia
Bazele psihologiei adleriene au fost puse la începutul secolului XX de către medicul austriac Dr. Alfred Adler (1870-1937). Acesta pune în prim-plan relația dintre individ și societate, o relație ce se dorește a fi egală și democratică. Deși Adler este recunoscut în special pentru discuțiile despre conceptul de „complex de inferioritate”, element-cheie în apariția simptomelor psihice, teoria lui subliniază importanța interesului social (interes în interesul celuilalt) și a curajului în drumul fiecărei persoane spre a depăși atât obstacole cotidiene, cât și existențiale.
Temele centrale ale Psihologiei Adleriene, ce stau la baza tratamentului psihoterapeutic, sunt:
a) Unicitatea. Fiecare om este unic ca individ și își are propria mișcare, propriul ritm, propriile scopuri. De asemenea, ne diferențiază temperamentul, personalitatea, povestea de viață.
b) Teleologia. Acest cuvânt prezintă o filozofie conform căreia acțiunile noastre au la bază un scop, fie el conștientizat sau neconștientizat. Alfred Adler spunea că cel mai bun mod de a interpreta un comportament nu este să te uiți la „cauzele din trecut” ci, mai degrabă la „scopurile din prezent”.
c) Fenomenologia. A vedea cu ochii, a asculta cu urechile şi a simţi cu inima altuia”(Adler despre empatie). Psihologia folosirii – nu contează ceea ce ai, contează cum foloseşti ceea ce ai.
d) Holismul. Fiecare persoană funcționează ca un tot unitar. Adler scria că „omul în totalitatea sa este mai important decât suma părților sale“.
e) Interesul social. Nu se poate înţelege persoana izolată, în vid, (trăim printre semeni). Problemele vieţii și soluțiile acestora sunt sociale. Sentimentul de comuniune socială este un potenţial marca sănătăţii şi adaptării.
În terapie, teoriile lui Adler oferă pacienților contextul prin care aceștia pot să-și înțeleagă comportamentul și le oferă uneltele cu care pot să-și îmbunătățească părerea despre ei înșiși și să-și schimbe percepția despre copilăria lor.
Acest proces are patru etape:
Stabilirea relației terapeutice – implică dezvoltarea unei relații terapeutice de încredere între pacient și psihoterapeut. Psihoterapeutul adoptă un rol activ în care colaborează cu pacientul și îl ghidează către găsirea de soluții pentru schimbarea gândirii și comportamentului.
Evaluarea pacientului – implică o cunoaștere mai aprofundată a vieții pacientului: explorarea amintirilor timpurii, discuții despre dinamica familiei și analizarea modului în care individul percepe aceste evenimente, discuții despre stilul de viață al pacientului și țelurile sale. Pe baza acestor informații, psihoterapeutul va încerca să identifice anumite teme recurente din viața pacientului.
Autocunoașterea și ‘iluminarea’ (en. “insight’) – este stadiul în care individul este ajutat să înțeleagă mai bine situația sa și modul în care aceasta îi afectează comportamentul. În acest pas, în urma discuțiilor cu terapeutul, este important ca pacientul să obțină o perspectivă proprie asupra convingerilor și comportamentelor sale și să dezvolte noi modalități de a se gândi la propria situație.
Reorientarea și reeducarea – este ulima etapă a terapiei adleriene. Pe baza noilor perspective obținute la pasul anterior, psihoterapeutul îl ajută pe pacient să dezvolte noi obiceiuri, comportamente și competențe care să-l ajute pe acesta să crească.
Psihologia adleriană este o terapie bazată pe relația de egalitate și respect dintre client și psihoterapeut. Înțelegerea persoanei și a modului în care aceasta se mișcă în viață sunt elementele principale ale demersului terapeutic, iar obiectivul este acela de a-i oferi clientului posibilitatea de a face alegeri utile pentru viața lui, astfel încât, în final, să se simtă împlinit printre oameni.
Bibliografie
Ichiro Kishimi, Fumitake Koga, Curajul de a nu fi pe placul celorlalți, traducere din limba engleză și note de Carmen Ardelean, Litera București, 2013
Ichiro Kishimi, Fumitake Koga, Curajul de a fi fericit, traducere din limba engleză de Irinina Nicolaescu, Litera București, 2016
Comments