POZITIVITATE TOXICĂ

Redactor: Daria Mărgărit

Tehnoredactor: Ilinca Pelivan

Grafician: Ana Florescu

Atunci când avem o zi mohorâtă, ni se spune mereu să privim partea plină a paharului. Cu toții avem cel puțin un prieten care ne spune să fim un pic mai optimiști, să vedem partea pozitivă a lucrurilor. Dar ce se întâmplă atunci când paharul nostru pe jumătate plin devine subit (însă doar în imaginația noastră) unul plin ochi?

Aceasta poate reprezenta o exemplificare a pozitivității toxice. Însă ce este mai exact acest fenomen? Este convingerea că oamenii ar trebui să aibă o atitudine pozitivă în legatură cu toate experiențele trăite, chiar și atunci când acestea sunt profund tragice.

În ziua de astăzi, pozitivitatea a devenit un paravan după care ne ascundem frustrările și temerile. A fi pozitiv a început treptat să fie un stil de viață pe care îl adoptăm tocmai pentru a masca sentimentele mai puțin plăcute și pentru a ne ignora problemele. Până la urmă, am putea spune că este mult mai ușor să facem abstracție de inconveniențe și să ne concentrăm pe lucrurile exclusiv bune din viața noastră. Însă ce efecte are acest comportament pe termen lung?

Pozitivitatea toxică le neagă oamenilor sprijinul autentic de care au nevoie pentru a face față problemelor lor. Practic, minimalizezi fără să îți dai seama nevoia de sprijin, căci îți formezi impresia că totul este roz în viața ta. Pozitivitatea toxică impune gândirea pozitivă ca singură soluție la probleme.

Câteva exemple ale acestui fenomen pe care le întâlnim în viața de zi cu zi ar fi: să spunem oamenilor din jurul nostru că „totul se întâmplă cu un motiv”, să ne gândim că o situație „ar fi putut fi mult mai rea” sau să catalogăm o persoană care este pozitivă mai mereu ca fiind „mai puternică” decât altele. Acest comportament poate atrage după sine atât o stimă de sine scăzută, căci credem că nu suntem în stare să aducem pozitivitatea în viața noastră, cât și probleme de comunicare, deoarece nu ne mai dorim să acceptăm provocările și să le discutăm, ci alegem calea simplă, ignoranța.

Însă, în afară de aceste exemple, fundamental, de ce ne rănește atât de mult această practică? În primul rând, ne poate face să ne simțim rușinați de propriile noastre sentimente. Pozitivitatea toxică ne spune că emoțiile neplăcute nu sunt valide și că, dacă suntem triști, problema este la noi. Însă este perfect normal să fim și triști uneori, pentru că trebuie să ne trăim emoțiile pentru a înțelege cât mai bine situațiile în care ne aflăm. În plus, poate să cauzeze un anumit sentiment de vină, căci te poti gândi constant că faci ceva greșit și de aceea nu reușești să rămâi pozitiv. Nu în ultimul rând, pozitivitatea toxică ne împiedică să creștem. Din situații dificile și sentimente mai apăsătoare primim cele mai multe lecții. Dacă pur și simplu ignorăm tot ce ne provoacă disconfort, nu ne vom dezvolta niciodată și nu vom mai învăța nimic .

Cum putem evita aceste situații? În primă fază, trebuie să realizăm faptul că sentimentele negative fac parte din experiența noastră de zi cu zi. Suntem oameni și este perfect normal să nu putem fi cu zâmbetul pe buze în fiecare moment. Să vorbești despre sentimentele tale și mai ales să le identifici poate fi o metodă prin care să te lupți cu pozitivitatea toxică. De asemenea, poți încuraja persoanele din jurul tău să facă același lucru. Putem evita să avem un răspuns pozitiv cu orice preț. Atunci când o persoană îți cere o părere, încearcă să fii cât mai sincer și real.

Ideea de bază este că, la finalul zilei, merită să încerci să fii optimist atunci când dai de o situație dificilă pentru a face față provocărilor, însă nu trebuie sa te simți vinovat pentru că nu menții întotdeauna o atitudine pozitivă. Este sănătos să ne dăm voie să explorăm întreaga paletă de emoții și să încercăm să învățăm câte ceva din fiecare experiență.