Personalitățile histrionice

Redactor: Irina Nicorici

Tehnoredactor: Ilinca Pelivan

Grafician: Andreea Negulescu

Ți s-a întâmplat vreodată să întâlnești o persoană care în fiecare grup sau activitate socială să caute cu orice preț atenția celor care o înconjoară? O persoană care adaugă dramatism oricărei situații, care își trăiește existența într-un mod teatral, cu scopul de a fi pusă în lumina reflectoarelor? Acel tip de persoană ,,flirty”, care parcă face avansuri în cadrul fiecărei interacțiuni pe care o desfășoară? Dacă da, cel mai probabil, ai avut contact cu o personalitate histrionică.

Personalitățile histrionice se caracterizează, în primul rând, prin dorința de a fi remarcate, totul despre ele gravitând în jurul acestei înclinații. Spre exemplu, se remarcă o vestimentație deosebit de provocatoare, senzuală. Ele privesc existența ca pe o scenă pe care pășesc, joacă un rol, de cele mai multe ori, excesiv de emotiv, căci tind să privească fiecare situație într-un mod dramatic. Sunt deseori numite carismatice, căci prezintă aptitudini sociale dezvoltate, se comportă dezinhibat. Cea mai proeminentă trăsătură este, totuși, comportamentul seducător, adeseori sexual în situații nepotrivite, în special în relații sociale și profesionale. Ele nu prezintă un set de valori morale puternice, spre exemplu, în schimbul atenției, o personalitate histrionică poate face avansuri unei persoane, deşi ştie că aceasta are o relaţie fericită.

Cu toate acestea, persoanele histrionice nu seduc pentru că îşi doresc să ajungă la actul sexual, ci urmăresc doar să îşi confirme valoarea personală şi nu pot face asta decât prin ochii celorlalţi. Comportamentul lor vizează, la un prim nivel, recunoaşterea din partea celorlalţi, iar la un nivel secundar, mai profund, împlinirea nevoii de afecţiune.

A fi în centrul atenţiei este pentru ele sinonim cu afecţiunea, înseamnă că sunt iubite, tocmai de aceea fac tot ce pot pentru a capta atenţia „publicului”, comportându-se adesea ca şi când ar fi parte dintr-o peliculă. Se manifestă în mod teatral, recurgând la dramatism, deoarece au învăţat cândva, în trecutul lor că aceasta este singura modalitate de a fi văzute, auzite şi, implicit, iubite.

Indivizii cu personalități histrionice pot părea lipsiți de empatie, dar, în esență, suferă de puțină conștientizare de sine și inteligență emoțională scăzută. Acestea denotă lipsa lor de maturitate, asemănându-se cu un copil din mai multe puncte de vedere: refuză să-și asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni, de cele mai multe ori aruncând vina în moduri iraționale. Sunt ușor de influențat și foarte superficiali, iau decizii impulsive, se plictisesc repede, ceea ce îi împiedică să creeze relații puternice și de lungă durată. Prezintă o lipsă de independență, au convingerea că nu se pot descurca singuri în viață, că depind de ajutorul celorlalți. Personalitățile histrionice ascund sub aparența spectaculoasă o deapreciere a propriei persoane, caută necontenit o întărire în privirea fascinată a celuilalt. Sunt imprevizibile, emoțiile lor li se schimbă cu repeziciune, însă este greu de spus dacă pentru a trezi interesul celorlalți sau dacă, aidoma copiilor, trec sincer de la râs la plâns. Totodată, recurg la metode de manipulare pentru a obține ceea ce își doresc, afișează simptome exagerate de slăbiciune sau boală, folosesc amenințări de sinucidere sau recurg la afișări emoționale în spații publice.

​Ne amintim cu toții filmele în care, într-un mod miraculos, un copil se trezea peste noapte în corpul unui adult. Personalitățile histrionice sunt reprezentarea acestui concept în viața reală, căci ele nu au reușit să-și dezvolte maturitatea, inteligența emoțională. Cauzele nu sunt cunoscute, însă există multiple teorii. Neurochimic, studiile au arătat că există o corelație puternică între funcția neurotransmițătorilor și tulburările de personalitate ale grupului B, din care face parte și tulburarea histrionică de personalitate (THP). Persoanele diagnosticate cu THP au sisteme noradrenergice foarte sensibile, care sunt responsabile pentru sinteza, stocarea și eliberarea neurotransmițătorului norepinefrină. Nivelurile ridicate de norepinefrină duc la predispoziție la anxietate, dependență și sociabilitate ridicată. Psihoanalitic, teoriile incriminează atitudinile autoritare sau îndepărtate ale unuia (în principal mama) sau ale ambilor părinți, împreună cu iubirea condiționată, bazată pe așteptări, pe care copilul nu le poate îndeplini niciodată pe deplin. Folosind psihanaliza, Freud credea că expunerea la unul sau mai multe evenimente traumatice ale plecării unui prieten apropiat sau a unui membru al familiei (prin abandon sau mortalitate) ar face ca persoana să nu poată forma atașamente adevărate și afectuoase față de alte persoane. Simptomele THP, de obicei, nu se dezvoltă complet până la vârsta de 15 ani, în timp ce debutul tratamentului are loc, în medie, abia la aproximativ 40 de ani.