.jpeg)
Redactor: Isabel Popescu
Tehnoredactor: Teodora Neagoe
Grafician: Sara Iliescu
De câte ori ai rostit anul acesta cuvântul „perfect”? Oare nu s-a metamorfozat acest cuvânt în viața noastră din ce în ce mai des, poate chiar fără să ne dăm seama? Fie că ai rezolvat un test impecabil, ai avut o performanță de excepție sau doar o zi perfectă, mai mult ca sigur știi la ce mă refer. Suntem atât de obișnuiți (vorbesc în numele lăzăriștilor în special) cu noțiunea de perfecțiune, încât nu ni se mai pare nici ea ieșită din comun. Media 10 la toate materiile? Premii la olimpiade naționale? Sigur, sunt mulți înaintea ta care le au deja pe toate. La școală, în afara școlii, n-ai cum să nu te descurci excepțional, doar ești la cel mai bun liceu, nu-i așa? Cu toate acestea, te-ai întrebat vreodată dacă „a fi perfect” este atât de minunat pe cât pare?
Ce fel de perfecționist ești?
Sunt momente în viață când perfecționismul este absolut necesar. De exemplu, atunci când urmează să ai o intervenție chirurgicală critică, te aștepți ca medicul chirurg să lucreze fără greșeală. Perfecționismul a stat și în spatele dezvoltării tehnologice din societatea de astăzi. Cunoscutul Steve Jobs este renumit pentru tendințele sale perfecționiste care i-au atribuit reputația de „taskmaster”. Fiecare dintre noi poate fi perfecționist de un anumit grad. Pentru început, este important să știi că există două tipuri mari de perfecționism în care te-ai putea încadra.
Unul dintre tipuri este perfecționismul adaptiv. Te poți caracteriza ca fiind un perfecționist atunci când îți setezi un standard înalt pentru a-ți îndeplini sarcinile, faci munca la timp și depășești așteptările celor din jur. În același timp, îți recunoști atât calitățile, cât și defectele. Pe de altă parte, atunci când nu reușești să ajungi la rezultatul dorit, nu te superi prea tare și nu faci o adevărată dramă din acest lucru. Un perfecționism sănătos, de obicei, merge mână în mână cu un comportament orientat către obținerea obiectivelor și cu abilități organizaționale foarte bune. Perfecționismul adaptativ te motivează să devii cel mai bun în tot ceea ce faci, de aceea foarte mulți oameni de succes au ca trăsătură de personalitate perfecționismul adaptativ. Obiectivul principal al celor ce se caracterizează ca fiind perfecționiști adaptativi este să se orienteze către excelență în loc să se orienteze către a obține ceva cu orice preț.
Celălalt tip este perfecționismul maladaptativ, cel care poate să fie dăunător pentru tine sau ceilalți. Poate crea o imagine negativă asupra sinelui, cum ar fi ideea că munca ta nu este niciodată suficient de bună sau că greșelile tale nu sunt acceptabile. Persoanele care se confruntă cu acest tip de perfecționism caută o anumită validare din partea înselor sau a celorlalți, se concentrează mai mult pe rezultatul final decât pe procesul de învățare și se compară constant cu cei din jur. Este bine de știut că perfecționismul este o trăsătură de personalitate care poate fi dăunătoare atunci când este dusă la extremă. Deși nu este considerată o boală mintală în sine, este un factor comun în multe tulburări, în special la cele bazate pe gânduri și comportamente compulsive, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) și tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă (TPOC).
Dar oare de ce căutam să devenim perfecți?
În societatea de azi, perfecționismul este promovat din ce în ce mai des, începând încă din anii de școală. De exemplu, media 10 „pe linie” este un țel pe care mulți copii și-l stabilesc chiar din clasele primare, însă puțini sunt cei care și reușesc această performanță. Obținerea unei medii perfecte ca aceasta este într-adevăr un prilej de bucurie atât pentru copil, cât și pentru părinți și persoanele din jur.
Te-ai gândit cum se întâmplă să dezvolți aceste modele de gândire atât de critice? Cu siguranță nu ne naștem cu ele. De fapt, se creează un mecanism de apărare, tocmai din cauza experiențelor pe care le-am trăit, iar de multe ori perfecționismul este un răspuns la traumele din copilărie. Dacă ai fost crescut de părinți extrem de critici, părinți foarte ambițioși sau cu standarde înalte, este probabil să recurgi și tu la rândul tău spre astfel de tendințe perfecționiste, totul pentru a putea face față. Acest comportament poate determina copiii să perceapă lumea doar în termeni de pedeapsă sau răsplată. În copilărie, cu toții ne doream să fim iubiți de părinți, depindeam de ei, iar fiecare mică dezamăgire pe care o comiteam ne amenința sentimentul de siguranță emoțională. Tot atunci poate apărea și frica de a fi judecat sau dezaprobat de ceilalți, care se transformă mai târziu într-o goană după „rezultate”. De asemenea, lipsa de validare resimțită în copilărie poate provoca o reacție inversă, în care persoana încearcă să-i impresioneze pe ceilalți constant pentru a se simți iubită și respectată.
Care sunt aspectele negative ale perfecționismului?
Aspectele negative ale perfecționismului nu sunt mereu menționate, de multe ori chiar trecute cu vederea, însă este important să le conștientizăm pentru a lua măsuri. Din dorința de a avea cele mai bune rezultate, putem pierde timp revizuind de nenumărate ori o lucrare sau ni se întâmplă să acordăm prea multă atenție detaliilor și lucrurilor minore, fără a ne gândi că ele nu sunt chiar atât de importante în imaginea de ansamblu. Perfecționistul are tendința de a trece mai frecvent prin episoade de depresie din cauza stimei de sine scăzute și nevoii de control. Chiar dacă vrem ca totul să iasă perfect, se întâmplă deseori să complicăm lucrurile, fiindcă un nivel exagerat de perfecționism duce la anticiparea unor probleme doar potențiale. O persoană perfecționistă nu va fi mulțumită ușor nici atunci când obține ce și-a dorit, găsind mereu ceva de îmbunătățit. Presiunea de a avea o carieră de succes, de a trăi un stil de viață de calitate și de a îndeplini anumite standarde îi determină pe cei mai mulți „perfecționiști” să ajungă la epuizare fizică și mintală, poate chiar și la tulburări mintale.
Întrebarea finală, calitate sau defect?
În concluzie, totul depinde de noi și de alegerile noastre, fiindcă perfecționismul este într-adevăr o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, tendințele perfecționiste ne pot ajuta să ne atingem potențialul nostru maxim dacă ne organizăm cum trebuie. Pe de altă parte, îngrijorările cauzate de perfecționismul maladaptativ pot conduce de la stres excesiv până la depresie. Este o linie foarte fină între cele două categorii de perfecționism, cheia constând în a ne păstra echilibrul și a rămâne deschiși către experiențe noi.
Consider că este important să dăm tot ce este mai bun din noi în tot ceea ce facem, chiar dacă nu vom reuși mereu, și mai ales să învățăm din greșelile noastre.
Tu ce fel de perfecționist ai fost anul acesta?
Bibliografie: