People’s Temple

Redactor: Cerchez Ana Mateea

Grafician: Briana Bercu

Peoples Temple a fost un cult format în jurul anului 1955, dar care a avut un final tragic în 18 noiembrie 1978. Acesta a fost creat în Indianapolis, Indiana, Statele Unite de către un domn extrem de carismatic, însă cu o minte bolnavă, pe nume Jim Jones.

Cultul a început ca fiind o societate unde rasismul și sărăcia nu există. Acesta este unul dintre motivele pentru care mulți dintre membri erau de culoare. Mulți povestesc că la început se simțeau de parcă ar fi fost într-un spațiu unde erau acceptați, nefiind priviți ca „ceva diferit”. Oamenii se alăturau grupului pentru că le oferea un mediu în care primeau exact ce aveau nevoie, fie ea înțelegere, iubire, acceptare, sau un gram de fericire prin cântecele energice pe care le performau seara. Jim Jones de asemenea se folosea de diferite circumstanțe pentru a recruta oameni arătându-le că gruparea sa le oferă exact ceea ce au nevoie. Jim Jones îl admira pe George Orwell, fiind inspirat de cartea sa „1984”. El a adoptat o parte din gândirea liderului din carte urmând ideologia „Big Brother is watching you”. Îi punea pe membri să se spioneze între ei și existau speakere prin care vorbea, aceștia chiar mâncând și adormind auzindu-i vocea. Am putea spune că lucrurile se îndreptau spre declin chiar de când Jim Jones a început să facă demonstrații de așa-zise miracole făcute de el. Spre exemplu, a înscenat revenirea unei femei din scaunul cu rotile. Membra ce s-a prefăcut că era imobilizată a fost certată după ce „miracolul” s-a produs, pentru că lui Jim Jones i s-a părut exagerat faptul că aceasta a început să alerge, fiindu-i teamă că lumea nu îl va crede. Mai apoi lucrurile au început să devină din ce în ce mai ciudate. Cultul era suspectat ca fiind periculos și investigații urmau să fie făcute. Jim Jones a aflat de publicarea din viitorul apropiat al unui articol despre asta, așa că, exact cu o zi înainte de lansarea acestuia au plecat cu toții în Jonestown, Guyana. S-a gândit că asta le putea da mai mult timp. Acolo totul a fost utopic la început chiar dacă nivelul de muncă depus de membri pentru a supraviețui creștea de la o zi la alta. Fostul bodyguard al lui Jones povestește însă că acolo Jim a început să consume puternic droguri, devenind paranoic și schizofrenic.

La un moment dat, Jones a început să organizeze serile numite „White Nights”. Pe scurt, în acele nopți, îi punea pe membri să bea ceva spunându-le că poate fi otravă, pentru a-și dovedi încrederea în liderul lor. Aceasta era pregătirea psihologică pentru zilele ce veneau, prefăcându-se în fiecare seară că executau un act de sinucidere revoluționară. După ceva timp, în 1978 congresmanul Ryan s-a decis să vadă cu ochii lui ce se întâmplă în cadrul grupării, din cauza acuzațiilor că oamenii erau reținuți în Jonestown fără voia lor. La plecare însă a fost omorât de câțiva membri exact înainte de a urca în avion. Jim Jones a profitat de moment și le-a spus adepților săi că este timpul să comită suicid. Vorbele lui au fost „Congresmanul este mort. Vă spun că nu-mi pasă câte țipete auziți, nu-mi pasă câte strigăte angoase, moartea este de un milion de ori preferabilă decât zece zile din această viață. Haideți să murim cu demnitate”.Voi menționa și varianta originală în engleză pentru că mi se pare că are o muzicalitate aparte, ce surprinde foarte bine calitățile lui Jim Jones în ceea ce privește manipularea oamenilor : „I tell you I don’t care how many screams you hear, I don’t care how many anguished cries, death is a million times preferable to ten more days of this life”. Apoi scene din filme de groază par că ar fi început să se deruleze în Jonestown. Oamenii beau otravă murind peste tot pe jos, obligându-se unii pe alții să bea, iar în final Jones împușcându-se în cap. În acea zi, în cadrul sinuciderii în masă manipulate de Jim Jones, au murit peste 900 de oameni. Unul din puținii supraviețuitori povestește cum a intrat în cabana unde locuise pentru a o lua pe soția și copilul lor să fugă de acolo, însă a surprins scena sfâșietoare în care soția le otrăvea copilașul de nici un an. Toți supraviețuitorii au mărturisit că în dimineața de dinaintea venirii lui Ryan, parcă toată energia bună cu care erau obișnuiți dispăruse, fiind un sentiment ce prevestea moartea. Toți cei care nu au murit în suicidul în masă au rămas cu traume puternice. Un caz interesant este cel al lui Leslie Wagner. După ce tragedia s-a produs, Leslie a vorbit cu tatăl ei, iar primul lucru pe care acesta i l-a spus a fost întrebarea „De ce nu ai putut să îl salvezi pe fratele tău?”. Din acel moment complexul supraviețuitorului a fost o mare parte din viața ei. De asemenea, copii lui Jim Jones, surprinzător, nu au murit în acea zi. Fiind parte din echipa de baschet Peoples Temple, erau plecați la un joc în capitala Guyanei, Georgetown. Aceștia totuși au fost sunați de către tatăl lor, spunându-le să se sinucidă, însă ei nu au făcut-o.

Jonestown încă există, cu mici modificări față de anul 1978. Poate fi vizitat, însă este destul de greu de accesat nefiind nicio rută directă din capitală până acolo.

Povestea tragică arată încă o dată cât de lihniți de acceptare sunt oamenii. Aproape o mie de persoane de toate vârstele au urmat un necunoscut spre moarte doar pentru că le oferea iluzia unei vieți fără griji. Jim Jones se hrănea din puterea aceea, devenind din ce în ce mai malefic, conducând un grup imens spre un final tragic ce va rămâne mereu în istorie.

Un documentar fascinant despre acest fenomen pe care îl puteți viziona este : https://www.youtube.com/watch?v=traRRAQQfbg .