Overthinking

Redactor: Ilinca Iordănescu

Tehnoredactor: Teodora Botin

Grafician: Alexandra Onofreiciuc

Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți că mintea voastră nu se mai oprește din a analiza fiecare scenariu posibil și fiecare mod în care lucrurile se pot întâmpla prost? Dacă da, atunci cred că sunteți mai mult decât familiarizați cu termenul „overthinking” și poate chiar vă apar meme-uri despre asta pe Instagram (stați liniștiți, nu sunteți singurii). Lăsând gluma la o parte, „overthinking-ul” este un fenomen complicat și complex care afectează din ce în ce mai multe persoane în zilele noastre și de aceea, cred că este important să știm despre ce este vorba. Așa că o să vă spun câte ceva despre „overthinking” și, în special pentru cei care se confruntă cu această problemă în mod regulat, ce putem face ca să diminuăm efectele acestuia.

Să începem cu începutul, și anume: Ce este „overthinking-ul”? Dacă ar fi să traducem acest cuvânt, am spune, pe scurt, că înseamnă „a te gândi la ceva prea mult sau pentru prea mult timp”. Însă, „overthinking-ul” reprezintă mai mult de atât, reprezintă arta de a ne crea probleme inexistente sau care nu vor exista niciodată și este diferit pentru fiecare persoană în parte, provenind din propriile frici, nesiguranțe și experiențe. Există mai multe tipuri de „overthinking”, iar unul dintre cele mai des întâlnite este acela în care supra-analizăm un eveniment din trecut, găsind tot felul de lucruri pe care ar fi trebuit sau nu ar fi trebuit să le facem sau pe care le-am făcut prost. De exemplu, după ce te vezi cu cineva, începi să îți pui tot felul de întrebări și să observi tot felul de lucruri nefolositoare (Oare mă crede ciudat/ă fiindcă am zis nu știu ce? Oare s-a simțit bine cu mine? Trebuia să răspund altfel la chestia aia. Oare ce a vrut să zică cu lucrul ăla? și tot așa), ajungând să întorci o simplă conversație pe toate părțile, găsind tot felul de probleme. Acesta este doar un fel în care se poate manifesta acest tip de „overthinking” și mai sunt încă multe, majoritatea provenind din frica de a fi judecați de cei din jur, de a fi respinși sau din nevoia constantă de a fi pe placul tuturor. Însă, fiindcă analizăm niște lucruri asupra cărora nu avem niciun control, nu facem nimic altceva decât să ne amplificăm aceste frici.

Un alt tip de „overthinking”, destul de răspândit, este acela în care ne îngrijorăm în legătură cu o situație din viitor, concentrându-ne pe toate modurile în care se poate termina rău. Un exemplu în acest caz ar fi atunci când urmează să avem un interviu. Când începem să ne gândim la asta, ne vin în minte toate modalitățile în care am putea eșua (Dacă mă blochez la o întrebare? Dacă nu o să mă placă? Dacă o să zic ceva care nu o să le convină?). Desigur, este important să fim pregătiți pentru situații de acest gen, ca să nu fim luați prin surprindere și să nu fim prea dezamăgiți sau să ne învinovățim în cazul în care se întâmplă cu adevărat să eșuăm, însă problema este atunci când această pregătire devine exagerată. Vorba aceea: „Ce-i prea mult, strică”, iar în acest caz se aplică perfect.

​ Deși gânditul în exces este normal și face parte din natura umană, este important să realizăm că acesta face mai mult rău decât bine și ne poate afecta sănătatea mentală în multiple moduri, ducând la alte probleme cum ar fi căderi nervoase, anxietate sau chiar depresie. „Overthinking-ul” este o spirală descendentă, acesta alterându-ți sănătatea mentală, iar cu cât spirala devine mai scăzută, cu atât este mai probabil să gândești și mai mult în exces. Este foarte greu, însă, să ne dăm seama că ne aflăm în această spirală, fiindcă de cele mai multe ori, credem că „overthinking-ul” ne ajută să prevenim anumite situații neplăcute (de obicei, prin care am mai trecut înainte) sau să facem alegerea cea mai bună. Până la urmă, cum poate faptul că te gândești mai mult să îți facă rău? Gânditul e bun, nu? Da, în general, dar nu și atunci când rămâi blocat asupra unei probleme sau unei situații, pentru că tot ce faci atunci este să te afunzi și mai tare în emoțiile negative. Nu mai reușești să vezi nicio cale de scăpare, încrederea ta în tine scade, iar acele scenarii pe care ți le creezi încep să prindă din ce în ce mai multă formă.

​ Chiar și acum, în timp ce scriu acest articol, „overthinking-ul” începe să mă cuprindă și încep să îmi vină în minte gânduri de tipul „Să scriu asta sau nu? Oare e bine ce fac? Oare o să le placă ce am scris?”, acest fenomen putând să ne copleșească în orice moment. De aceea este important să știm cum să ne oprim sau cum să diminuăm efectele acestuia. La început poate fi greu să găsim în noi puterea necesară pentru a ne opri din a gândi în exces, însă pe măsură ce încercăm, o să devină din ce în ce mai ușor și vom realiza că suntem mai fericiți fără „overthinking”. Una dintre cele mai ușoare metode de a ne opri în momentul în care realizăm că este prea mult, este să respirăm adânc. Știu, sună ridicol, dar credeți-mă că face diferența. Așa că, data viitoare când mintea voastră devine o avalanșă de gânduri, închideți-vă ochii și respirați adânc de câteva ori. Apoi, o altă tehnică folositoare, este să ne distragem atenția prin a face o activitate plăcută, cum ar fi vizionarea unui film, practicarea unui hobby sau chiar și ieșitul la o plimbare, ascultând muzică. Totodată, în momentele în care ne simțim copleșiți de „overthinking”, este important să avem compasiune pentru noi înșine, acest lucru ajutându-ne foarte mult să ne spunem câteva lucruri pozitive, cum ar fi: „Totul va fi bine!”, „Eu îmi controlez mintea, nu ea pe mine.”, „Sunt puternic/ă și voi trece cu brio și peste asta” sau orice altă frază care știți că vă face să vă simțiți mai bine și mai siguri pe voi.

​ Atunci când începeți să supra-analizați trecutul, gândiți-vă că acel lucru s-a întâmplat deja, nu mai aveți ce să faceți ca să îl schimbați și, cel mai probabil, s-a întâmplat cu un motiv. Nu o să vă ajute cu nimic să vă întrebați ce s-ar fi întâmplat dacă ați fi făcut lucrurile diferit sau dacă ar fi fost mai bine. În schimb, folosiți trecutul ca să învățați din greșeli și concentrați-vă pe ce puteți să faceți acum, în prezent. De asemenea, dacă stați și vă îngrijorați în legătură cu viitorul, o să pierdeți momentele din prezent și o să regretați acest lucru, fiindcă aceste clipe nu le mai puteți avea înapoi. Sunt sigură că unii dintre voi, în timp ce ați citit aceste ultime rânduri, v-ați gândit: „Ușor de zis, greu de făcut”, însă credeți-mă, dacă vreți cu adevărat să faceți ceva, găsiți mereu o cale, oricât de greu vi s-ar părea la început, iar când o să vă uitați înapoi la acel moment, o să vă dați seama că a fost mult mai ușor decât v-ați așteptat.