Redactor: Teodora Neagoe
Tehnoredactor: Andreea Tănăsoiu
Grafician: Mara Diaconescu
Având contact în mod repetat cu poveștile de viață ale celor din jur, cu traumele și suferințele consumatoare de emoții și de energie, suntem supuși la un pericol de a obosi la rândul nostru din punct de vedere emoțional. Aici intervine oboseala compasională, caracterizată prin scăderea abilității noastre de a empatiza cu ceilalți din cauza lipsei noastre de resurse emoționale și putere fizică.
În general, persoanele cele mai vizate spre a avea de-a face cu acest fel de oboseală sunt cele care fac parte din profesiile menite să ofere ajutor, doar câteva dintre exemple fiind domeniul medical și asistența socială. Din această cauză, dorința de a oferi ajutor este condiționată de nevoia de a empatiza cu cei în cauză, de a fi conectat emoțional cu problemele acestora, iar aici, odată ce se instalează o empatie autentică profundă, riscul apariției oboselii compasionale crește.
Un aspect ce trebuie lămurit încă de la început este ușoara confuzie ce tinde a se face între oboseala compasională și burnoutul. Pentru început, diferența majoră între cele două provine din sursa din care se trage fiecare. Oboseala compasională provine din expunerea la traumele altor persoane, în timp ce burnoutul e cauzat de stresul excesiv venit odată cu epuizarea profesională și aportul stresant de muncă. Oboseala compasională poate fi considerată totuși o subcategorie a burnoutului, fiind mai specifică prin emoțiile negative și pierderea empatiei pe care cei în cauză le experimentează după un volum semnificativ de timp ascultând durerile, suferințele și traumele oamenilor.
Câteva dintre simptomele oboselii compasionale cuprind sentimente de epuizare emoțională, fizică și psihologică, de neputință, o senzație de detașare, apatie sau cinism, ruminarea excesivă și îngrijorarea cu privire la suferința altora, dificultăți de concentrare și de luare a deciziilor, amorțeală emoțională, tristețe, dificultăți de somn, modificări ale poftei de mâncare, tulburări de stomac, greață, amețeli ș.a.m.d. De asemenea, insomnia și lipsa productivității sunt două dintre semnele, poate cele mai resimțite și recunoscute la o persoană ce se confruntă cu acest tip de oboseală, întrucât aceasta o poate aduce în pragul de a avea coșmaruri. Anxietatea și depresia sunt alte semne comune, persoana în cauză simțindu-se anxioasă cu privire la lumea din jurul său, considerând-o a fi periculoasă și fiind precaută față de siguranța atât personală, cât și a celor dragi. Sentimentul demoralizării este unul puternic prezent în viața celor ce suferă de oboseală compasională, aceștia începând a-și pune la îndoială abilitățile și eficiența ca profesioniști.
Simptomele sunt destule cât cuprinde, însă este important să cunoaștem și etapele dezvoltării oboselii compasionale, întrucât aceasta apare gradual, fiind ultimul din cele patru stagii. Primul are în vedere capacitatea de a empatiza, aici cel care are în grijă persoane trecute prin experiențe dificile având dorința de a resimți la rândul lui durerea și suferința acestora, voința de față caracterizându-se drept grijă emoțională pentru cei în cauză. Trecând mai departe, intervine răspunsul empatic, unde, ca rezultat al expunerii la o persoană care se confruntă cu trăiri dureroase, încearcă să o înțeleagă și explorează metode pentru a o ajuta. Stagiul trei vine cu stresul compasional, respectiv reziduul de energie emoțională rămasă din răspunsul empatic oferit pacientului, ce reprezintă totodată dorința continuă de a-l elibera de suferința resimțită. În final, cel care vrea să ajute este lovit de oboseala compasională, cu excepția cazului în care este capabil să-și gestioneze suficient de atent stresul compasional.
Depășirea oboselii compasionale poate dura mai mult timp și necesită ca oamenii să se concentreze pe reducerea nivelului de stres. Câteva dintre metodele prin care aceasta poate fi depășită sunt crearea unor limite personale din punct de vedere emoțional, vorbitul cu un profesionist în domeniul sănătății mintale sau o persoană de încredere despre sentimentele trăite, odihna, somnul, dezvoltarea unor hobbyuri în afara domeniului profesional, exercițiile fizice regulate, o dietă sănătoasă și, nu în ultimul rând, autoeducarea cu privire la conceptul de oboseală compasională și cum îi afectează aceasta pe oameni.
În încheiere, este important să fim conștienți de limitele noastre, să facem un pas înapoi pentru a avea grijă de propria noastră persoană, mai ales atunci când ne simțim copleșiți de emoții negative. Numai astfel putem să-i ajutăm pe cei din jurul nostru, fiind câteodată puțin egoiști, dar într-un mod sănătos.
Kommentare