Nu există țară pentru bătrân

Redactor: Rareș Popa

Tehnoredactor: Teodora Olariu

Grafician: Ana Florescu

Într-o lume guvernată de haos și destin, este posibil să fim stăpânii propriei vieți? Avem oare puterea să ne alterăm soarta doar prin voință și încredere în noi, sau uneori universul doar nu are aceleași planuri? O lume mânată de haos în care personajele antagonice sunt plasate într-o sferă ușor de înțeles datorită familiarității filmelor western, puțin schimbată în această instanță, poate fi urmărită în filmul clasic „Nu există țară pentru bătrâni”, peliculă a cărei filozofie o voi aborda în acest articol.

​Filmul începe într-o manieră brutală, povestind violența înnăscută a unui copil ce comite o crimă din pasiune, acest motiv, al brutalității, fiind des abordat în film. Naratorul acestei povești va fi chiar șeriful, Ed Tom Bell, unul dintre protagoniștii filmului, șerif a cărui alură specifică inspiră încrederea privitorilor, pălăria sa albă fiind un motiv recurent al legii. Urmând firul narativ, prima apariție fizică cu un impact major va fi a lui Anton Chigurh, o fantomă, așa cum este descris în film. Anton este personajul complex care, prin propriul cod etic, se va detașa de lumea atât de comună a fărădelegilor, fiind mai motivat de plăcerea vânătorii și a drumului dus la capăt decât de orice obiectiv.

​Triunghiul protagoniștilor va fi completat de către eroul acțiunii, Llwelyn Moss, un cowboy a cărui viață modestă va fi schimbată de cel mai mare ghinion al său. La locul unei simple vânători, Llwelyn este martorul unei afaceri ce a dat greș, lăsând în urmă nu doar un număr mare de cadavre, ci și două milioane de dolari. Haosul ce a făcut posibilă întâlnirea eroului cu banii, va dicta continuarea poveștii, iar geanta cu bani va servi ca o forță în jurul căreia toate personajele, cu excepția șerifului, gravitează.

Aleg să am un punct de vedere diferit față de vechea sintagmă ce susține că banii sunt ochiul diavolului și că aceștia nu i-au creat decât probleme protagonistului avar, așa cum putem vedea în operele pe care le studiem la liceu. Nu dorința de a avea o viață mai bună pentru el și soție l-a împovărat pe Llwelyn, ci haosul pe care singur l-a acceptat, crezând că universul și implicit destinul sunt de partea sa. Eroul nu este un om ignorant, este conștient de statutul său de persoană vânată, iar drept consecință își va îndepărta soția de adevăr, va lucra singur pentru a asigura banii și pentru a-i opri pe cei ce doresc să îi facă rău. Llwelyn Moss este personajul ce ne permite să avem o privire de ansamblu asupra întrebării din început. Eroul luptă și se folosește de toate atuurile sale pentru a părăsi țara alături de Carla Jean, soția sa, și a fi stăpânul propriei vieți, însă sfârșitul acestuia va demonstra ipoteza că uneori destinul are alte planuri pentru noi.

Filmul abundă în clișee ale stilului western. De la uciderea aleatorie a unui corb la spațiul pustiu în care putem observa morile de vânt, privitorii sunt orientați spre a crede că finalul va fi unul la fel de cunoscut, duelul. Acesta, în filmele western, reprezintă punctul culminant, lupta decisivă dintre bine și rău în care binele va ieși mereu învingător. Însă, cum va ghida lipsa binelui finalul? O forță a răului, a haosului, precum Anton Chigurh, nu poate fi oprită, fiind echivalentă cu viața în sine. Indirect, duelul a fost deja câștigat de rău, iar banii ce aparțineau morților nu vor cădea în mâinile celor vii.

Portretizat drept psihopatul perfect, Anton Chigurh este personajul care a adus popularitate filmului, atât prin prisma violenței sale, cât și a înfățișării ce îl îndepărtează de lumea filmului western. Deși crimele pe care le comite sunt brutale, ele nu sunt aleatorii. El va pune capăt fiecărui om ce îl poate opri, iar singurele momente în care alege să cruțe viața personajelor sunt atunci când destinul decide în locul său sau când își afirmă statutul de fantomă. Psihopatul perfect prezentat în film poate fi asociat cu un simplu asasin, ce își duce la capăt misiunea, dar și cu haosul vieții, drept dovadă că cei ocrotiți de destin sau care rămân ignoranți în fața haosului vor supraviețui, iar cei ce i se opun sau doresc să îl înfrângă vor sfârși înghițiți de acesta.

În final, consider că putem elabora un răspuns pentru întrebarea de la început, cu ajutorul filmului. Suntem stăpânii modului în care trăim, Dumnezeu observă în tăcere alegerile noastre. Apelând la credința că toate evenimentele din viața noastră sunt prestabilite, decidem să fim împăcați cu orice va urma. Toate personajele sunt influențate de deciziile luate, iar haosul sau ordinea nu ezită să apară în viața fiecăruia, inclusiv în cea a lui Anton Chigurh, agentul destinului.