Nevrotismul ridicat: binecuvântare sau blestem?

Redactor: Andra Medrega

Tehnoredactor: Ilinca Savu

Grafician: Briana Bercu

Nevrotismul este o trăsătură de personalitate care ne indică în ce măsură văd oamenii lumea ca pe un loc nesigur și amenințător, fiind strâns legată de felul în care sunt percepute emoțiile negative. Când specialiștii ne spun că cei cu un scor ridicat sunt mai predispuși la stări de anxietate, n-am vrea să ne recunoaștem pe noi înșine în postura de a fi cea mai „îngrijorată” persoană pe care o cunoaștem. Totuși, îi putem găsi și beneficii acestei trăsături de personalitate, atunci când ea depășește pragul mediei?

Persoanele cu nevrotismul ridicat văd lumea ca pe un loc nesigur, sunt constant îngrijorate din diverse motive care, pentru cei din jurul lor, nu ar părea atât de întemeiate. Ele tind să vadă o mulțime de scenarii negative posibile în situațiile de zi cu zi, să fie pesimiste și să resimtă mai puternic, chiar și mai des, emoții negative precum teama, îngrijorarea, iritabilitatea sau tristețea. Indivizii cu un scor ridicat în nevrotism sunt mai predispuși la tulburări precum anxietatea sau depresia.

Cel mai eficient mod în care o persoană își poate da seama dacă are nevrotismul ridicat este printr-un test de personalitate „Big Five”, sub îndrumarea unui specialist. Însă, dacă vă regăsiți în descrierea de mai sus, există șanse să vă încadrați în categoria persoanelor mai nevrotice decât în medie.

Chiar dacă poate părea evident de ce nu ar fi de dorit pentru nimeni să fie foarte nevrotic, acest lucru putând să cauzeze mult disconfort psihologic, unii oameni găsesc totuși și o parte pozitivă în felul lor de a fi. Fiecare are modul său prin care face față stărilor provocate de nevrotismul ridicat, iar, uneori, strategiile lor le oferă un mic avantaj în ceea ce fac, cel puțin față de cei care sunt mai puțin nevrotici.

Puteți să vă gândiți la artiștii voștri preferați: câți dintre ei scriu constant versuri triste, uneori foarte profunde, care sunt inspirate din viața reală? Cei care găsesc în artă un mod constructiv de a face față sentimentelor de anxietate sau tristețe, de exemplu, reușesc să își transforme emoțiile în adevărate opere și să găsească în artă un scop, un refugiu care să le aducă liniște. Pentru cei care îi ascultă, creația lor poate să devină un mod prin care să se conecteze, la rândul lor, cu cele mai adânci sentimente.

Merită menționat și faptul că, prin diverse studii, a fost demonstrat faptul că, oamenii care au un nivel ridicat al nevrotismului sunt cei care își descoperă mai repede, în general, problemele de sănătate pentru a le trata, dar și că e mai puțin probabil ca ei să se implice impulsiv în activități periculoase care le pun viața în pericol în orice măsură. Cu alte cuvinte, ei tind să fie mai grijulii cu propria sănătate, decât cei cu niveluri scăzute ale nevrotismului. Nu pentru că aceștia din urmă și-ar dori răul, ci pur și simplu sunt șanse mai mici ca ei să vadă consecințele negative posibile ale acțiunilor lor, înainte să se implice în ele.

Dacă ați început acest articol cu gândul că voi ajunge la o concluzie clară și sigură pentru întrebarea titlului, îmi pare rău să vă dezamăgesc. Orice trăsătură de personalitate ne poate fi folositoare în anumite situații sau contexte și chiar opusul în altele. Totul depinde de cum reușim noi să ne gestionăm sentimentele și din ce perspectivă alegem să privim viața. Te-ai gândit vreodată să-ți schimbi perspectiva asupra propriului tău „fel de a fi”?