Nevoia de oversharing

Redactor: Iris Cîrlan

Grafician: Andreea Negulescu

Social media ne-a permis de-a lungul timpului accesul la o parte a vieții fiecărui om care alege să expună anumite detalii pe internet. Simplitatea cu care putem posta orice, de la banale poze cu prietenii, până la check-ins din orice locație în care te afli, aduce o constantă nevoie de a împărtăși cât mai multe detalii interesante pentru a produce factorul șocant și, în cele din urmă, să stârnească reacțiile celorlalți utilizatori. Nevoia constantă de distribuire a detaliilor din viața noastră nu este o simplă consecință a algoritmilor rețelelor de socializare, chiar dacă și acesta poate fi un factor, explicații psihologice adâncesc motivele din spatele nevoii de oversharing pe social media.

Deși greu de delimitat din cauza relativității termenului de oversharing și de unde pornește, normele sociale cataloghează numeroase postări ca fiind nepotrivite sau mult prea personale. Rețelele de socializare expun o realitate de multe ori falsă sau modificată, inducând frici și impresii greșite cu privire la viețile „perfecte” ale celor din jur. Vedem pozele prietenilor din vacanță, care fac să pară că viața noastră nu este la fel de interesantă și ne împing în același obicei nociv, în speranța că vom fi la fel de admirați sau invidiați. Odată cu acomodarea pe platformele de socializare, acestea pot deveni și locuri în care să ne expunem nemulțumirile, fie din nevoia de validare din partea unui public mai larg, fie din lipsa unor persoane cu adevărat interesate în afara ecranului. Postarea unor situații dificile într-o manieră amuzantă poate, totodată, să atragă o mulțime de vizualizări și like-uri, minimizând truma și funcționând ca o modalitate de coping. Astfel, unele rețele au devenit locuri comune stabilite ca fiind spații în care este acceptat să împărtășim experiențe personale, un fel de jurnal pentru utilizator și mediu terapeutic în care nu suntem judecați, datorită anonimatului de care beneficiem, lucru irealizabil în viața reală. De asemenea, pentru grupuri marginalizate, discuțiile deschise care au loc pe internet pot fi singurele ocazii în care își pot împărtăși temerile și pot afla răspunsuri la întrebări neobișnuite, pentru care ar fi, în alte contexte, excluși.

Există, însă, și situații în care oversharing-ul este o simplă modalitate de a atrage atenția prin postări banale sau neinteresante. Lipsa unei autorități care reglementează strict conținutul platformelor, aduc o ușurință în folosirea excesivă a rețelelor de socializare. Plictiseala, egocentrismul și stima scăzută de sine sunt factori importanți în conturarea unei adevărate probleme.

Atunci când intervine rutina, se instalează automat și plictiseala, astfel, orice eveniment aparent banal pentru marea majoritate, poate părea semnificativ pentru o persoană aflată într-o stare de monotonie. Așadar, postări repetitive, care dezvăluiesc detalii aparent comune pot irita urmăritorii și pot divulga amănunte importante.

Pe de altă parte, unii oameni pur și simplu își imaginează că fiecare lucru mic pe care îl fac este de maxim interes pentru toți ceilalți, considerându-se centrul propriei lor lumi. Această trăsătură este de obicei asociată cu personalității narcisiste.

În final, o componentă importantă a nevoii de oversharing este nevoia de a ne face să ne simțim mai bine în legătură cu propria persoană. Atunci când stima de sine este scăzută încercăm să compensăm sau să ascundem printr-un exces de postări care să câștige invidia sau admirația celorlalți.