Moralitatea experimentelor pe oameni

Redactor: Ioana stamin

Tehnoredactor: Amalia Căzănaru

Grafician: Silvia Preoțescu

Știința ne ușurează viața de zi cu zi. Fără descoperirile și experimentele săvârșite în trecut, poate că nu am beneficia de atât de multe tratamente diverse, tehnologii și aparatură care ne facilitează traiul zilnic. Însă, întrebarea adevărată este: a jucat moralitatea un rol important de-a lungul istoriei descoperirii și dezvoltării domeniilor științifice? Cât de mulți au fost nevoiți să sufere pentru a dovedi ipotezele savanților?

Psihologii au remarcat multe tehnici pe care oamenii de știință le aplică pentru a-și minimiza vinovăția: fiind mai predispuși să calce limitele morale atunci când simt presiune din dorința de a-și atinge obiectivele, apelează la ideea că tot binele pe care l-au săvârșit în trecut „anulează” tot răul pe care îl vor face în viitor sau se gândesc că un „rău mai mic” poate duce la binele societății.

Primul experiment științific imoral a fost săvârșit, conform legendei, de către regina egipteană– Cleopatra. Aceasta și-a pus întrebarea: când poți afla dacă bebelușii din pântec sunt fete sau băieți? Și astfel, a venit cu un plan pentru a găsi răspunsul: fiecare slujitoare care era condamnată la moarte era fecundată forțat, ca, mai apoi, după un anumit timp, fetusul să fie scos pentru a putea fi observat. Cleopatra a considerat că și-a îndeplinit cu succes experimentul, dovedind că diferențierea sexuală începe devreme (medicii sunt de părere că rezultatele ei nu au nicio relevanță în conformitate cu ce se știe astăzi). Chiar dacă aceasta este o legendă, multe generații au crezut-o, așadar putem înțelege că încă de atunci oamenii erau însetați de a găsi răspunsuri la întrebările lor; duceau o idee atât de departe, încât obsesiile preluau controlul și nu mai țineau cont de moralitate și rațiune.

Chiar dacă oamenii au fost folosiți de-a lungul timpului pentru a duce la bun sfârșit ideile unor savanți nebuni, probabil secolul în care au fost săvârșite cele mai malefice experimente a fost secolul XX, atunci când experimentele pe oamenii nu erau considerate imorale, atâta timp cât știința evolua.

În perioada nazistă, medicii erau obsedați de „puritate” și astfel doreau să facă cercetare pe corpuri care nu erau afectate de consumul de tutun, alcool, alimentație procesată și pesticide, într-un final au extins această idee de la corpuri individuale la „purificarea societății”, cei vizați pentru experimente fiind evreii.

Câteva dintre experimentele îngrozitoare erau reprezentate de: împușcarea oamenilor cu gloanțe otrăvite, transplantul de membre fără anestezie, stropirea cu substanțe caustice a ochilor pentru a le schimba culoarea, studierea hipotermiei cu ajutorul băilor de gheață, de asemenea, Josef Mengele a cusut chiar și doi gemeni între ei. Unul din lucrurile surprinzătoare din aceea perioadă era că experimentele pe animale erau ilegale, în schimb pe evrei și prizonierii politici se puteau practica tot felul de idei cât mai malefice. Cel puțin 15 000 de oameni au murit în astfel de experimente și alți 400 000 au ajuns infirmi, cu cicatrici.

Mulți dintre acei doctori depuseseră jurământul lui Hipocrate, fiind unul dintre cele mai vechi declarații de etică medicală din istorie, care nu acceptă atrocități ca cele prezentate mai sus. Însă, aceștia au ignorat drepturile individuale și promovau dezvoltarea și îmbunătățirea colectivă a societății.

Ce intră acum în discuție este: putem sau nu să folosim datele extrase din astfel de experimente? Asociația Medicală Americană a ajuns la concluzia că ar putea fi etică folosirea acestor date în anumite condiții: să nu existe o altă modalitate de a obține informațiile și că oricine folosește aceste cercetări să specifice că au fost săvârșite niște atrocități.

După acest episod negru din istoria științei s-a formulat Codul de la Nürnberg care vizează drepturile pacienților. Aceștia trebuie să-și dea consimțământul pentru a participa la experimente, iar medicii trebuie să găsească calea prin care suferința pacientului să fie minimă și să-i înștiințeze în privința efectelor adverse și pericolelor ce pot apărea: „Scopul medicinei nu este să satisfacă o curiozitate intelectuală, ci să vindece oamenii.”.

O altă întrebare care apare este: ce se va întâmpla în viitor? Noile descoperiri aduc întotdeauna noi probleme etice, așa că oamenii ar trebui să țină cont de moralitatea ideilor cu care vin. Nu știm câți oameni vor suferi pentru explorarea spațiului, câți vor suferi pentru testarea unor noi tratamente sau ce rol va avea inteligența artificială și cum va influența umanitatea, însă putem încerca să rezolvăm toate problemele într-un mod cât mai benefic pentru toată lumea, fără să rănim persoanele din jurul nostru.

Bibliografie: „Chirurgul și cuțitul de gheață. Asasinat, fraudă, sabotaj, piraterie și alte fapte mârșave săvârșite în numele științei” – Sam Kean, editura Publica CO-LECȚIA DE ȘTIINȚĂ