Redactor: Bianca Basceanu
Grafician: Ilinca Teodora Ciochia
Deja este la ordinea zilei să auzi pe câte cineva care menționează că un partener are Daddy Issues în momentul în care devine dificil să comunici cu el. Chiar dacă nu toată lumea știe definiția corectă a acestui fenomen psihologic, fraza devine din ce în ce mai uzuală în sensuri nepotrivite contextului în care e folosită. Dar ce înseamnă mai exact daddy issues? Este o afecțiune serioasă, o trăsătură de caracter sau încă un mod de a îi denigra pe cei din jur, mascat ca fiind o glumă?
Ideea de daddy issues, sau mai elegant și mai corect din punct de vedere obiectiv, problemelor de atașament, a pornit de la teoriile lui Sigmund Freud. Complexul Oedip și Complexul Electra introduc acest termen, dar și cealaltă extremă a sa, anume „Mommy Issues”, ce constă în codependența față de altă persoană. Conform celor două ipoteze, un copil se simte gelos pe părintele de același sex și este motivat să participe într-o cursă de a îl cuceri pe cel de sex opus, deci să îl înlocuiască pe cel dintâi. Din cauza faptului că este imposibil să fie împreună cu unul dintre părinți, copilul își internalizează această nemulțumire și caută să se satisfacă romantic prin găsirea unui partener cu trăsături similare părintelui de sex opus. Complexele au ajuns să fie contrazise vehement apropape în totalitate în ziua de astăzi, mai puțin conceptul problemelor de atașament, din cauza conștientizării problemei incestului, dar și a motivelor pentru care Freud le-a elaborat. Totuși, ele apar în momentul în care există un imbalans în familie, fie că tatăl este absent sau abuziv, sau mama este prea grijulie și protectivă, de unde se trage și denumirea respectivă a celor două probleme emoționale.
Ele se manifestă într-un mod similar, având următoarele caracteristici cheie: necesitate de a fi validat emoțional, dificultăți în expunerea sau comunicarea afecțiunii, tendința de a avea parteneri mai în vârstă, codependență, probleme în a dedica toate resursele unei sarcini sau relații, autosabotaj, neîncredere în sine și în partener și comportament în care individul afectat își asumă în mod constant riscuri. Deși au multe simptome în comun, cea mai notabilă fiind stilul nesănătos de atașament, ele se diferențiază prin tendința de a căuta parteneri romantici asemănători cu părintele „problemă”, similari cu tatăl pentru „Daddy Issues” sau mama pentru „Mommy Issues”, astfel încât să înlocuiască dezechilibrul emoțional creat de el. Mai mult, discrepanța dintre cele două apare în prioritizarea valorilor cheie considerate cruciale într-o relație romantică de lungă durată.
Cei afectați de problemele cauzate de tată vor avea ca scop primar găsirea unui partener ce le pot conferi stabilitate emoțională și materială, înlocuind rezolvarea în mod sănătos a problemelor cu o relație. Ei se vor atașa de persoanele ce le oferă atenția de care au fost depravați în copilărie și vor căuta validare pentru fiecare acțiune, în mod special prin cuvinte de afirmare și laude. Împreună cu aceste necesități pot apărea și probleme derivate din fixația obținerii lor. Un simptom comun al celor două probleme de atașament este polaritatea dintre codependență și neîncrederea în partener, din cauza faptului că individul are traume legate de o experiență trecută, fie romantică sau în cadrul familiei, în care a fost abandonat. Din frica de a nu se regăsi din nou în aceeași situație, ele se angajează în comportament riscant, drept o ultimă încercare de a evita să aibă de a face cu rezolvarea golului interior, dar și pentru a încerca să își oprească partenerul din a îi părăsi.
Pe de altă parte, deși au motive și raționamente comune, s-ar putea afirma faptul că persoanele afectate de problemele cauzate de mamă se află pe cealaltă parte a spectrului problemelor de atașament. În viața lor a fost mereu prezentă o mamă exagerat de grijulie sau strictă, doar pentru ca „puiul lor” să nu fie rănit niciodată. Prin privarea de la experiențele din care copilul putea să învețe lecții valoroase de viață, el începe să dezvolte un sentiment de frustrare în interiorul său, pe care ajunge să îl detensioneze și să îl arunce pe cei din jurul său, mai ales pe partener. Izolarea de exterior și, totuși, prin lipsa grijii mamei, individul ajunge să viseze la o persoană care să aibă grijă de el, mai ales din punct de vedere emoțional, dar care îi permite să își păstreze libertatea și să experimenteze. Dependența de validare, atingere fizică și de cuvintele de încurajare sunt alte câteva caracteristici cheie ale „Mommy Issues”, iar frica de a avea intimitate, în ciuda faptului că se așteaptă ca persoana iubită să fie vulnerabilă față de el, este principiul în jurul căruia se învârte tot acest complex.
În concluzie, Mommy/Daddy Issues sunt mult mai complexe decât par. Nu sunt niște adjective închipuite, ci chiar exprimă prezența unor probleme din copilăria unui om. Fie că a fost vorba de un părinte prea atașat si sufocant față de copil, sau în cealaltă extremă, nevalabil din punct de vedere emoțional, dezechilibrul poate avea urmări grave, atât pe plan social, cât și romantic, în viața unui copil. Este necesar ca traumele din copilărie să fie procesate într-un mod sănătos, cu ajutorul unui profesionist în domeniu, astfel încât stabilitatea psihică a celor afectați să fie restabilită și să se evite perpetuarea ciclului abuziv al acestor probleme.
Comentários