Midsommar - întuneric în mijlocul luminii

Redactor: Maya Petcu

Tehnoredactor: Alice Anescu

Grafician: Ilinca Ciochia

Filmul tipic de groază - o legendă, o creatură supranaturală, întuneric, sânge, o mulțime de jumpscare-uri și un final terifiant.

Midsommar - o tradiție, un grup de oameni care se consideră familie, lumină, flori și un final fericit.

Dar totuși ce face din filmul ”Midsommar” un film horror și nu unul de basm?

Un storyline pe cât de simplu în aparență, pe atât de complex în realitate

Filmul începe cu o tragedie de nedescris. Dani, jucată de Florence Pugh, îl sună pe iubitul ei, Christian, după ce primește un e-mail de la sora ei, îngrijorată că s-a petrecut ceva foarte rău. El încearcă să o liniștească, dar nu reușește – sora ei deja se gazase împreună cu părinții lor în casa copilăriei. Christian era pe cale să se despartă de Dani, dar această tragedie îi unește. Dintr-un simț al obligației, o invită să îl însoțească într-o excursie într-un sătuc suedez de unde provine prietenul lui din școală, Pelle. Cei doi sunt însoțiți de Josh, prietenul lui Christian - care scrie o teză despre festivalurile scandinave de vară, omagii păgâne aduse solstițiului de vară care datează din epoca de piatră - și de Mark, un american hedonist și insensibil.

Festivalul la care au venit începe cu un festin, dar apoi cei doi bătrâni care au inaugurat evenimentul se aruncă de pe o stâncă și mor. Alți lideri din sat încearcă să-i liniștească pe nou-veniți și le spun că așa se desfășoară lucrurile la ei, că toți cred în ideea că natura e un ciclu și că moartea e o binecuvântare. Dar, așa cum era de așteptat, toți sunt zguduiți de faptul că prietenul lor face parte dintr-o sectă sinucigașă. Dani și prietenii ei realizează treptat că au fost invitați în sat ca să participe la aceste festivități, lucru pe care îl fac cu sentimente mixte de entuziasm, curiozitate etnologică și bucurie sinistră. Unii își dau seama, până la urmă, că e o chestiune de viață și de moarte să scape de acolo, pe când alții se adâncesc și mai tare în ritualuri. Hedonismul de aici are puține limite, cu excepția uneia. Un sătean care le povestește cum funcționează reproducerea într-o comunitate atât de închisă, le spune: „Respectăm tabuul incestului”. Liniștitor, nu-i așa?

În cele ce urmează, Dani câștigă probele ritualice și devine astfel „The May Queen”, un fel de regină a întregii așezări suedeze. Ei îi revine dreptul de a alege un ultim sacrificiu uman, pentru a încheia festivalul și, precum era de așteptat, îl alege tocmai pe Christian, care o înșelase cu doar puțin timp în urmă cu o fată a tribului. În mod paradoxal, filmul se încheie cu o scenă în care Dani se află în prim-plan și zâmbește cu satisfacție, privind extrem de împăcată întregul peisaj, de altfel tulburător.

Google search: ”Midsommar explained”

Legat de acest film există un singur lucru cert - că Ari Aster este un maestru al detaliilor ascunse în film și al simbolisticii înspăimântător de expresive.

Încă de la începutul filmului, putem observa în locuința lui Dani o anume pictură, care ilustrează un fel de basm împărțit în patru secțiuni corespunzătoare anotimpurilor. În primul fragment al picturii este reprezentată durerea sufletească ce corespunde pierderii familiei într-un mod atât de tragic, iar a doua parte ilustrează o oarecare, dar totuși insuficientă, alinare pe care o primește din partea lui Christian înainte de plecarea în Suedia. În a treia parte, au loc probele festivalului pe care Dani le câștigă, iar ultimul fragment ne arată această fericită renaștere a protagonistei, în mijlocul unei familii care o susține și o prețuiește.

Acest motiv al anotimpurilor este unul constant de-a lungul întregului film, deoarece suedezii din trib își împart simbolic viața în patru segmente: primăvara, până la împlinirea a 18 ani, vara, de la 18 la 36 de ani, toamna, de la 36 la 54 și iarna, de la 54 la 72 de ani, după care încheie ciclul, prin aruncarea de pe stâncă.

​În plus, mai există și o mulțime de detalii care indică faptul că această serie de evenimente este de fapt mâna destinului și că Dani era predestinată să ajungă în acest loc: la sosirea în așezare, hainele îi sunt largi și nu îi vin deloc, iar pe măsură ce se integrează în trib, ele se mulează și o avantajează din ce în ce mai mult.

​Într-o altă scenă semnificativă, în care Dani începe să plângă după ce a aflat despre aventura lui Christian, femeile tribului o liniștesc, respirând și plângând la unison cu ea. Toată scena se află în contrast cu începutul filmului, când iubitul a eșuat în a o calma după moartea părinților ei, fiind aproape insensibil.

A deep dive în psihologia filmului

​Înainte de plecarea sa în Suedia, Dani se află într-o anormală stare de dependență emoțională față de Christian, care, deloc surprinzător, se înrăutățește după tragedia părinților ei. Partenerul, fiind obosit de această relație, se gândește în mod serios să se despartă de ea și să rupă orice fel de legătură între ei doi, pentru a se putea elibera definitiv.

Apoi, ambii intră în contact cu această lume nouă, această familie care are la bază numai iubire și sprijin reciproc și amândoi încep să reconsidere serios situația: Christian, în direcția în care alege să o înșele pe Dani, și aceasta din urmă care realizează cât de nocivă este pentru ea vechea ei viață. Într-un final, ea îl alege pe Christian drept sacrificiu suprem, eliberându-se astfel de povara emoțională și mentală pe care acesta o punea asupra ei. Ea zâmbește, deoarece își dă seama că, în sfârșit, se află acolo unde trebuie, în mijlocul unei familii care este aproape de ea atunci când are mai mare nevoie.

Detalii pe care sunt destul de sigură că le-ai ratat

Precum spuneam și mai devreme, există indicii majore despre firul narativ care se află în prim-plan, și încă și mai multe care se regăsesc ascunse în fundal.

În cazul în care ai văzut filmul, poate că ai observat că în scenele în care personajele consumă droguri, natura din fundal ia forme bizare, precum figura surorii lui Dani, cu acea mască de gaz pe față. Acest lucru reliefează faptul că protagonista încă nu a depășit moartea celor apropiați și are încă nevoie de suport moral.

În plus, sacrificiul lui Christian în pielea unui urs este indicat cu mult timp înainte, prin intermediul diferitelor desene de pe pereți și inscripții din tapiserii. Încă din fosta locuință a lui Dani poate fi observat un tablou în care un urs se apropie de o fată micuță cu o coroană de flori pe cap, care ilustrează perfect coroana de flori pe care o poartă noua ”May Queen”, adică Dani.

Spoiler alert: nu totul e ficțiune

​Nu vă îngrijorați totuși! În ciuda faptului că filmul este inspirat de adevărata cultură suedeză, aspectele terifiante ale filmului se regăsesc numai în film, nu și în realitate. Nu există dovezi reale sau suficiente pentru a afirma practicarea ritualurilor cu sacrificii umane și nici celelalte detalii morbide prezente în film.

​În schimb, îmbrăcămintea total albă și câteodată și colorată a membrilor comunității este destul de asemănătoare realității, fiind creată intenționat după modelele populare suedeze, pentru a da autenticitate filmului.

​În mod curios, ritualurile și vrăjile au un oarecare temei real, deoarece practicile precum ridicarea celor șapte flori, sărirea peste șapte garduri, ascunderea florilor pentru a-ți visa alesul sunt câteva tehnici folosite chiar în folclorul suedez.

​Și nu în ultimul rând, poate cel mai important simbol al filmului, dansul în jurul coloanei nu este o poveste, fiind o tradiție practicată până în zilele noastre, mai mult de tineri și de copii.