Masculii alfa

redactor: Alexandra Anghel

tehnoredactor: Alice Anescu

grafician/ fotograf: Ilinca Pelivan

În anii ‘50, David Mech a făcut niște descoperiri care aveau să revoluționeze tot ce se știa despre lupi pe atunci. Studiile sale au introdus, de asemenea, termenul arhicunoscut de „mascul alfa”, încă folosit și în zilele noastre. Cu toate acestea, Institutul Internațional al Lupilor a refuzat cu totul să folosească aceste cuvinte. Iată istoria „masculilor alfa” și de ce semnificația termenului nu este chiar corectă.

Sunt sigură că tipologia unui „mascul alfa” nu vă este necunoscută: bărbați duri, încrezuți, dominanți și agresivi, superiori doar prin faptul că se impun și care atrag femeile/ banii/ puterea etc. Este un stereotip destul de popular în media deoarece bărbații care se simt inferiori, acei „beta”, vor să fie alfa, iar cei deja „alfa” se lăfăie în adorația pe care o primesc cei de teapa lor pe ecran. Toate aceste preconcepții vin chiar din mai sus-menționatul studiu al lui Mech publicat în anul 1968, „Lupul: Ecologia și Comportamentul unei Specii pe Cale de Dispariție”, în care, în urma unor observații asupra unori grupuri de lupi aflate în captivitate, Mech explică ierarhia socială din cadrul haitei, și cum conducătorul (atât masculul, cât și femela) își obține poziția prin agresivitate, obținând astfel și dreptul de a se împerechea și de a mânca primul. Peste ani, Mech a realizat alte studii pe grupuri de lupi din sălbăticie, atât din America de Nord, cât și din Europa, și a descoperit cât de diferit se comportau lupii sălbatici în cadrul lor natural față de cei aflați în captivitate, într-un mediu stresant.

Adevărul este că, în natură, nu există lupi alfa. Haita lor este doar o unitate familială formată din părinți (masculul și femela „alfa”) și puii acestora („beta”). În America s-au observat haite puțin mai mari, care erau formate din mai multe generații. Cu toate acestea, ierarhia era aceeași – cei bătrâni îi guvernau pe cei mai tineri. Mai mult, acel „lup singuratic” pe care îl mai vedem portretizat în media este inspirat de un pui care s-a maturizat și care caută să-și întemeieze propria haită. În realitate, lupii nu sunt agresivi în cadrul haitei, iar atunci când se împerechează, formează legături pe viață.

Noțiunea de „mascul alfa” era totuși folosită pe atunci doar în etologie (știința care studiază comportamentul animalelor). Până în 1982, când Frans de Waal, un primatolog olandez, a publicat volumul „Politica cimpanzeilor”, în care afirmă că observațiile sale pot fi aplicate și oamenilor. După publicare, termenul a devenit popular și între oamenii nespecializați, iar jurnaliștii îl atribuiau diferitor persoane politice din acea vreme. Din păcate, a fost de pe atunci asociat cu bărbați agresivi, care ar fi făcut orice să ajungă pe primul loc, iar alura de „mascul alfa” era dată de succesul garantat pe care îl vei avea dacă devii și tu unul, ispitind bărbații fără stimă de sine. S-au scris enorm de multe cărți, articole și alte materiale care să învețe orice doritor, iar realitatea tristă este că, până și în ziua de astăzi, acești „masculi alfa” promovează violența, sexismul sau desensibilizarea pe platforme accesibile oamenilor de toate vârstele.

Frans de Waal a spus că, în lumea animalelor, un mascul alfa adevărat are o mulțime de calități, precum generozitate, empatie, încredere în sine și capacități de mediere a conflictelor, fiind susținut, respectat și iubit de comunitatea pe care o conduce – întrunește tot ce noi oamenii am considera un lider bun. Să nu insultăm cimpanzeii atribuind această denumire unor bătăuși.